Sandu Frunză despre etică și spiritualitate cu Moise Cordovero și Lucian-Zeev Herșcovici

Standard

palmierul_deborei_coperta

Etica este o modalitate naturală de a-l orienta pe om spre valorile sale și spre actualizarea lor sub semnul spiritualizării fiecărui act al vieții cotidiene. Etica face parte din condiția umană. Tocmai de aceea, omul frumos este considerat a fi omul care întruchipează virtuțile morale. Această identificare a binelui și frumosului este posibilă fiindcă percepem aceste valori ca modalități ale unei practici spirituale ce îl îmbunătățește și îl desăvîrșește pe om. De altfel, este sugestiv că, atunci cînd Dumnezeu a contemplat lucrurile și ființele pe care le-a creat, ajunge să constate că ele sînt bune și ne lasă să înțelegem faptul că sînt și frumoase, în același timp. Aceste semnificații ne sînt accesibile deoarece etica este o structură fundamentală a ființei umane ca ființă spirituală.

O modalitate de a aduce  împreună etica și spiritualitatea a fost pusă, de curînd, la dispoziție de Lucian-Zeev Herșcovici – unul dintre savanții români de la Ierusalim. Lucian-Zeev Herșcovici are meritul de a dărui culturii române o carte fascinantă de spiritualitate iudaică: Palmierul Deborei (Tomer Dvora) de Moise Cordovero.[1]

Lucian-Zeev Herșcovici nu este un cabalist, deși este unul dintre puținii savanți români care ar putea să fie, avînd toate premisele culturale și de îmbunătățire personală care să îi permită un asemenea statut. El este mai degrabă un împătimit al textelor, al tradiției și al semnificațiilor de profunzime pe care le putem desprinde pentru viața noastră atunci cînd intrăm în contact cu tainele ascunse ale semnificațiilor inefabile ale textelor.

Din Prefața[2] oferită de traducător, deducem că alegerea acestei cărți nu este deloc întîmplătoare. El pleacă de la premisa că acest text al lui Moise Cordovero (1522-1570) este una dintre cele mai bune modalități de a oferi o punte de legătură între cultura iudaică și aspirațiile etice ale omului occidental. Meritul cel mai mare al acestei cărți este socotit a fi acela că dă o soluție specifică tradiției iudaice pentru a spori sufletește omul secolului XXI. Ea se adresează nu doar evreilor, ci fiecărui om modern dornic să reunească spiritualitatea cu viața printr-o practică adecvată de asumare a valorilor. Este vorba despre o carte care ne învață că educația și tradiția sînt două instrumente care pot consolida viața individuală, iar cărțile sînt cele mai bune cărămizi necesare acestei construcții. Ea nu se mai adresează doar poporului Cărții, ci tuturor celor care înțeleg că tradiția (fie ea scrisă sau orală) poate fi o resursă vie pentru viața zilnică.

Palmierul Deborei îmbină reflecția filosofică cu cea zoharică, combină etica cu mistica într-un exercițiu inițiatic de desăvîrșire morală a omului. Cartea are zece capitole, potrivit celor zece elemente fundamentale ale Arborelui Sefirotic. Parcurgerea fiecăruia dintre aceste capitole face parte dintr-un demers inițiatic în care ființa umană asumă atributele divine reprezentate de fiecare dintre sefiroturi. În felul acesta, omul devine o ființă care preia calitățile lui Dumnezeu. În mod obișnuit, vorbim despre acest proces în termeni de  îndumnezeire a omului prin asumarea condiției sale etice în relația cu alteritatea umană. Această dinamică presupune o stare permanentă de trezvie, deoarece, așa cum Moise Cordovero afirmă, „Somnul este ca un fel de moarte și pomul morții domnește”.[3]

Unul dintre cele mai interesante aspecte puse în evidență de Lucian-Zeev Herșcovici este încercarea lui Moise Cordovero de a consacra respectul ca valoare centrală a Cabalei. În felul acesta, putem sesiza că respectul devine un element unificator al tradiției, care cuprinde deopotrivă Tora, Talmudul și Cabala. Atfel, experiența mistică, dezvăluită de intrarea omului în dinamica celor 10 Sefiroturi, vorbește omului despre raporturile sale cu propria sa persoană, cu familia, cu comunitatea în sens mai restrîns sau mai larg, despre raporturile sale cu profesia sa sau cu diversele roluri pe care le joacă în viața socială, precum și despre modul în care se raportează la lume.

În același timp, aflăm că respectul îl ține pe om și în preajma lui Dumnezeu. Un pasaj explicativ oferit de Lucian-Zeev Herșcovici este edificator în acest sens: „Vorbind despre poziția omului în familie, în societate și în privința rolului studiului Torei în viața sa, Rabi Moise Cordovero se referă la prezența Nimbului lui Dumnezeu (HaȘekhina) în viața acestuia. În limba ebraică, cuvîntul Șekhina (Nimbul lui Dumnezeu) este de genul feminin. În viață, omul se află între două elemente de genul feminin: soția sa (ceea ce reprezintă căsnicia, pacea în familie) și HaȘekhina, care îi asigură pacea omului corect. Față de soția lui, bărbatul are obligații de soț, precum și obligații materiale: căsătoria și familia au apărut pentru a adapta instinctul omului la atributele Divinității. Prin respect față de normele juridice halahice, față de studiul Torei, față de familie și față de comunitatea socială din care face parte, omul determină Nimbul lui Dumnezeu (Șekhina) să fie alături de el și să rămînă alături de el și să îl protejeze, apărîndu-l de rele, întodeauna”.[4] Aceasta este una dintre cele mai importante chei de lectură pentru cuvintele lui Moise Cordovero din cel de al X-lea capitol: „omul se poate lega pe sine însuși de Sfințenie, cu Coroana Nimbului lui Dumnezeu (HaȘekhina), în așa fel încît această Coroană să nu cadă de pe capul lui niciodată”.[5]

Palmierul Deborei este una dintre cele mai importante cărți din tradiția mistică a iudaismului, apărută postum, în 1589 la Veneția. Ea este o carte valoroasă pînă azi deoarece este inspirată de ideea că omul trebuie să se comporte așa cum se poartă Dumnezeu, în marea sa dragoste față de om.[6] Moise Cordovero aduce ca fundal întreaga învățătură a Cabalei pentru a ilustra frumusețea și măreția acestui comportament al ființei umane.

[1] Moise Cordovero, Palmierul Deborei, traducere din limba ebraică, prefață și note de Lucian-Zeev Herșcovici, (București: Editura Herald, 2015).

[2] Lucian-Zeev Herșcovici, „Prefață”, în Moise Cordovero, Palmierul Deborei, 7-19.

[3] Moise Cordovero, Palmierul Deborei, 127.

[4] Lucian-Zeev Herșcovici, „Prefață”, în Moise Cordovero, Palmierul Deborei, 19.

[5] Moise Cordovero, Palmierul Deborei, 132.

[6] Moise Cordovero, Palmierul Deborei, 52.

Anunțuri