Sandu Frunză despre oamenii unei singure cărți

Standard

biblioteca 2Credeam că, după mai bine de un sfert de veac, gîndirea liberă și pluralistă este un bun cîștigat și nu mai este posibil să pornim pe drumul  uniformizării gîndirii și surselor de cunoaștere. Politicile educaționale legate de criza manualelor alternative și a auxiliarelor didactice stîrnesc îngrijorarea că deja li se pregătește copiilor noștri reîntoarcerea la manualul unic, la sursele de informare orientate dogmatic și la limitările creativității în actul de învățare pe care le aveam în România în perioada de dinaintea revoluției din decembrie 1989.

Oamenii partidului unic ne doreau atunci formați în spiritul unei gîndiri unice. Cred că azi motivațiile sînt diferite. Ele privesc mai degrabă impunerea unor instrumente de învățare legate de anumite grupuri de interese și de influența economică și politică pe care acestea o pot avea prin controlul conținuturilor educaționale. Dacă efectele unor asemenea politici educaționale ar fi  doar orientarea resurselor și sporirea puterii politice am putea să nu fim extrem de îngrijorați avînd în vedere că sistemele politice democratice oferă posibilitatea alternanței la putere a diferitelor grupuri de interese.  Ceea ce este însă cu adevărat îngrijorător este efectul distructiv pe care îl poate avea un asemenea demers asupra formării copiilor noștri.

Formarea unilaterală, fără nuanțe și fără aportul creativității duce la formarea omului unidimensional, captiv propriei sale înstrăinări și aflat sub presiunea inautenticității. Am putut vedea, în contextul violențelor manifestate recent în lumea occidentală, nivelul ridicat de intoleranță, de radicalism și de actiune irațională la persoane ce au aderat la ideologii care consideră că „lumea începe și se sfîrșește cu o carte”[1]. Ar trebui să fim îngrijorați de faptul că ar fi posibil ca tinerii noștri să fie ceea ce în mod generic am putea numi „Oamenii unei singure cărți[2].

[1] Nic Sârbu citat într-un comentariu din Sandu Frunză, Între moartea politicii și moartea lui Dumnezeu. Eseuri despre literatură, religie și politică, Ediția a II-a, revăzută, București: Editura Eikon, 2017), p. 91.

[2] Nic Sârbu, „Oamenii unei singure cărți”, Cațavencii, (19 ianuarie 2015).

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Sandu Frunză despre oamenii unei singure cărți&8221;

  1. valentin ajder

    Da… tara trista plina de umor…  am divagat la Cuj acm caitva ani despre…editura unica… :)Dl Musca a tresarit atunci si a zambit…:) cum zabim noi in continuare iar ce-i dăștepți își faca făcutele…  o zi frumoasa! dela Piatra… unde Dan Tomulet a dat cu sens in populatie aseara… de s-a lasat cu mari aglutinari ideatice si, spe si atitudinale… te imbratisez, v

    Apreciază

    • Dragă Vali,
      Nu e imposibil ca în curînd să ni se ofere și rețete unice de zîmbit. Pînă atunci, însă, să ne mai fericim cu bucuria cărților și a oamenilor care ne mai încîntă cu noi producții editoriale. Te așteptăm să ne cînți la lansările de la Cluj.

      Apreciază

  2. Catalina Ghitulescu

    Pai si manualele alternative sunt „paralele” cu orice -fie ca e vorba de literatura contemporana sau clasica. Oricum nu fac nimic pentru ca copiii sa indrageasca literatura, asta tine si acum de familii sau de unii profesori cu har. Bunicii ne citeau cand eram mici zilnic povesti, pana cand unele le invatam pe de rost, apoi cand am invatat sa citim nu ne saturam (impreuna cu sora mea mai mica) sa descoperim noi „povesti”. Profesorul nostru de limba romana din liceu (format in perioada interbelica) ne dadea sa citim operele literare integrale, sa intocmim fise pentru fiecare autor (in plicuri) cu citate semificative pentru fiecare lucrare citita- pentru a putea caracteriza fiecare aspect al unei analize literare, desigur nu ne dicata comentarii pe care sa le invatam pe de rost, iar pentru fiecare autor trebuia sa citim si sa alegem lucrurile cele mai semnificative scrise de critici ca George Calinescu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu, Nicolae Iorga etc- noi fiind intr-o clasa de „real” (asta s-a intamplat intre anii 1968-1972). Indiferent care manual alternativ de azi nu face aceasta, ofera tot o „reteta” a tipului de comentariu si alege pentru „studiu” autori diferiti sau opere diferite. In orisice caz si la alte discipline situatia e cam aceeasi ( eu care acum am 45 de ani de la terminarea liceului -lucru nu foarte imbucurator pentru mine- si care am terminat facultatea de chimie de 41 de „anisori”-licenta si 40 studiile aprofundate-un fel de masterat de azi, spun ca nici unul din manualele de chimie de liceu de astazi nu egaleaza pe cele ale echipei conduse de profesorul Nenitescu, unice la propriu si la figurat). Ce ne trebuie sunt manualele bune! Si mai ales profesori buni si pasionati (asta pare chiar mai greu de obtinut pentru toti elevii decat manualele bune)!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s