Sandu Frunză despre un locuitor al Ierusalimului său sufletesc

Standard

ierusalim - montefioreAzi am fost la înmormîntarea prietenului meu Nicolae Kallos (11 noiembrie 1926 – 27 decembrie 2018), unul dintre cei mai creativi filosofi marxiști ai culturii române din cea de a doua jumătate a secolului XX. Supraviețuitorul holocaustului mi-a dăruit prietenia sa cu mulți ani în urmă și am pecetluit legătura noastră sufletească prin publicarea unui interviu ce a căpătat forma cărții Nicolae Kallos, Crâmpei de viață din secolul XX. Un dialog despre evreitate, holocaust şi comunism ca experienţe personale – consemnat de Sandu Frunză.[1]

Ziua de azi a fost pentru mine un bun prilej să mă gîndesc la Ierusalim și să recitesc singura carte despre Orașul Minunat pe care o am la îndemînă: Simon Sebag Montefiore, Ierusalim. Biografia unui oraș.[2] Este biografia Cetății Sfinte construită cu ajutorul unor piese de puzzle cu care sînt înscrise în mintea noastră și în imaginarul nostru evenimentele cele mai semnificative pe care autorul le consideră a fi ilustrative pentru înțelegerea istoriei Ierusalimului. Cartea este presărată cu faptele și aspirațiile unor personalități ce și-au lăsat amprenta pe istoria cînd apocaliptică și sîngeroasă, cînd plină de pace sufletească și armonie a prezenței divine.

Una dintre cele mai luminoase personalități prin care este redat chipul istoriei Ierusalimului este personalitatea unui rabin numit Moise ben Nahman cunoscut cu acronimul ebraic Ramban sau cunoscut ca filosoful Nahmanide. Ramban promova o viziune pe care azi am putea să o punem sub semnul ideologiei sionismului religios. Este evident că prietenul meu Nicolae Kallos, care nu era un sionist, nu ar fi îmbrățișat o asemenea viziune. Dar îl apropia de rabin vocația sa de pacifist care credea că singura putere ce poate aduce pacea și poate instaura relații de tip democratic în Orientul Apropiat este cea a Israelului, cu centrul dialogului și al toleranței simbolizat de Ierusalim. Filosoful marxist credea că idealul sionist a avut un efect negativ asupra comunității evreiești din România, deoarece el a stimulat motivația ce a dus la diminuarea comunității evreiești din spațiul românesc. Însă, credea că o dată ce efectele negative oricum s-au produs, nu rămîne decît să credem în vocația culturală a Ierusalimului, aceea de a pune în valoare simbolismul necesității de a lăsa în urmă catastrofele și ura și de a construi pe vocația dialogică a culturii evreiești. Nicolae Kallos a fost un om al timpului său prin credința sa în umanitate și în puterea oamenilor de a-și stăpîni pornirile agresive în numele dorinței de a conviețui.

Simon Sebag Montefiore ni-l prezintă pe Nahmanide ca medic, filosof, mistic și învățat al Torei, ca fiind un om al timpului său care a încercat să readucă pacea sufletească și speranța în rîndul comunității evreiești pe care o îndemna să privească cu lacrimile bucuriei posibilitatea de a reconstrui Ierusalimul în toată plinătatea simbolismului său.

Am poposit aici cu gîndul la Nahmanide deoarece el a marcat, cu ani în urmă, imaginarul meu legat de Ierusalim. După întîlnirea cu ideile filosofului Nahmanide am rămas cu o perspectivă personală asupra Ierusalimului care îmbină nevoia reconstrucției sale pe trei planuri: Ierusalimul ca oraș sfînt, Ierusalimul ceresc și Ierusalimul meu interior.

Unora dintre cititorii mei ar putea să le apară inadecvată asocierea numelui lui Nicolae Kallos cu Ierusalimul. Dar un asemenea demers ține de logica interioară a perspectivei mele simbolice asupra Ierusalimului. Aș vrea să menționez că Nicolae Kallos este unul dintre cei mai semnificativi locuitori ai Ierusalimului meu interior. Dacă aș avea talentul și rafinamentul de scriitor al lui Simon Sebag Montefiore, probabil că aș fi scris despre filosoful nostru o pagină la fel de emoționantă cum este cea scrisă despre Ramban în biografia orașului Ierusalim.[3]

 

[1] Nicolae Kallos, Crâmpei de viață din secolul XX. Un dialog despre evreitate, holocaust şi comunism ca experiențe personale – consemnat de Sandu Frunză (Iaşi: Ed. Fundației AXIS, 2003).

[2] Simon Sebag Montefiore, Ierusalim. Biografia unui oraș, Traducere de Luminița Gavrilă Cioroianu, Smaranda Nistor, Constantin Dumitru Palcus, (București: Editura Trei, 2012).

[3] Simon Sebag Montefiore, Ierusalim. Biografia unui oraș, 278.

Reclame

Un gând despre &8222;Sandu Frunză despre un locuitor al Ierusalimului său sufletesc&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s