Journal for the Study of Religions and Ideologies – o nouă performanță internațională

Standard

jsri - coperta imagine

Pe Scimago Journal & Country Rank pot fi găsite datele privind ierarhizarea revistelor pentru anul 2019

https://www.scimagojr.com/journalrank.php?category=1212&area=1200&page=2&total_size=537

Journal for the Study of Religions and Ideologies este în continuare inclusă în prima categorie a revistelor, în Q1. Menționăm faptul că în ultimii 10 ani revista noastră a fost mereu în prima categorie a revistelor clasificate de Scimago.

Journal for the Study of Religions and Ideologies a fost inclusă începînd cu 2003 în Web of science în categoria Arts&Humanities – studii religioase interdisciplinare.

Este prima revistă publicată în România, din categoria științelor umaniste, inclusă în baza de date ISI (fostă Thomson Reuters, actualmente Clarivate Analytics).

De asemenea, este prima revistă publicată la Universitatea Babeș-Bolyai care a fost inclusă în baza de date ISI (fostă Thomson Reuters, actualmente Clarivate Analytics).

Zilele acestea a apărut numărul 56/2020 al revistei. Poate fi citit online la adresa:

http://jsri.ro/ojs/index.php/jsri/issue/current

 

 

Cu George Bondor despre practicile filosofice și deschiderile filosofiei în vremea pandemiei

Standard

bobdor

Sandu Frunză: Sînteți recunoscut ca una dintre cele mai importante voci ale filosofiei românești de astăzi. Vă aduceți o contribuție semnificativă la dezvoltarea filosofiei practice și a practicilor filosofice în România în calitate de editor al prestigioasei reviste Meta: Research in Hermeneutics, Phenomenology, and Practical Philosophy. Care este ponderea articolelor pe care le primiți spre publicare pe teme legate de filosofia practică și practicile filosofice? Care sînt aspectele pe care le problematizează autorii ce se adresează revistei Meta?

George Bondor: Revista META a ajuns la cel de-al 12-lea an de apariție, cu câte două numere pe an. Există un foarte bun echilibru între cele trei direcții anunțate în titlul revistei: hermeneutica, fenomenologia și filosofia practică. Cea din urmă atrage mulți autori, atât prin temele tradiționale ale filosofiei practice, înțeleasă ca filosofie moral-politică, dar și prin deschideri aplicative extrem de actuale, precum moda, benzile desenate, sportul, muzica, spațiul virtual și rețelele de socializare, tehnica și multe altele.

Să recurgem însă puțin la istorie. Echipa fondatoare, formată din profesorul Ștefan Afloroaei, colegul meu Corneliu Bîlbă și cu mine, alături de, pe atunci, foarte tânărul cercetător Cristian Moisuc, a dorit de la început ca revista să ilustreze cât mai fidel preocupările grupului de cercetare din care făceam parte, și care este în continuare activ. Altfel spus, ne-am dorit ca revista să fie oglinda formei de viață care ne-a animat vreme de atâția ani. În instituțiile noastre, cele mai trainice proiecte sunt cele care se clădesc nu pe construcții abstracte, ci pe realități vii. O asemenea formă de viață a reușit să dezvolte profesorul Ștefan Afloroaei, care a fondat în anii ’90 Cercul de Hermeneutică, aducând totodată această disciplină în proiectul instituțional al Facultății de Filosofie din Iași. Orientate spre lecturi și analize asupra fenomenelor interpretării, înțelegerii și sensului, discuțiile din acea perioadă, la care participau uneori colegi și din domeniile filologiei, teologiei, istoriei, artelor și dreptului, au deschis permanent către latura practică a filosofiei. Aspectele teoretice trimiteau constant către latura aplicativă, practică a filosofiei. Erau mereu în atenție modurile în care un sens pe care îl înțelegem se aplică la propria viață, modificând maniera noastră de a fi. Dacă preocupările de hermeneutică au reprezentat începutul, Cercul despre care vorbesc s-a transformat mai apoi în Centrul de Hermeneutică, Fenomenologie și Filosofie practică. Numeroși colegi valoroși s-au alăturat acestui proiect. Hermeneutica a reprezentat preocuparea de început a fiecăruia dintre noi, rămânând și acum un univers filosofic care unește – explicit sau implicit – toate practicile noastre filosofice.

Sandu Frunză: Dumneavoastră – în calitate de profesor de filosofie, jurnalist și cercetător în domeniul filosofiei – cum vă regăsiți ca filosof practician? Care sînt zonele în care vă aduceți contribuția la dezvoltarea și implementarea acestora?

George Bondor: În ceea ce mă privește, solul hermeneutic al gândirii a constituit, pentru început, terenul întâlnirii cu istoria metafizicii și, mai ales, cu proiectele critice la care metafizica a fost supusă. Am fost astfel condus, pe de o parte, către ontologia hermeneutică, al cărei substrat fenomenologic am început să-l explorez încă din perioada doctorală. Pe de altă parte, am ajuns astfel la filosofia vieții, a puterii și a corporalității, de la Nietzsche la poststructuraliști, Agamben și alții. Între toate acestea, așa cum se poate observa, există un fir director care apare aproape obsesiv. Acesta este preocuparea pentru deja-ul prezent în ființa umană, de la istorie, tradiție, memorie, lumea vieții și lumea textului până la corporalitate, putere, ideologii, sfera publică și numeroasele măști identitare pe care omul le asumă, toate acestea mediind, în definitiv, relația pe care fiecare dintre noi o întreține cu sine însuși, cu lumea, cu ceilalți și, totodată, cu orice dincolo. Or, explorarea deja-ului nu este nici teoretică, nici practică, ci este pre-teoretică, în sensul fenomenologic, mai ales heideggerian, al termenului. Abia pornind de la acest sol fenomenal pre-teoretic au sens trimiterile către teorie, pe de o parte, și către practica filosofică, pe de alta.

Mai este însă un aspect important pe care probabil l-au resimțit toți cei care se ocupă cu filosofia. După ce îți educi mintea să se ridice deasupra obișnuitului, să lucreze cu abstracții, cu lucruri nepalpabile, cu idei și raționamente complicate, simți o foame de concret, de fenomene obișnuite, de „bucuriile simple”. Oricât de mult ți-ar plăcea liniștea distanței reflexive, simți nevoia de a te adânci, fie și provizoriu, în curentul tumultuos al vieții, lăsându-te purtat de afluenții sinuoși ai acesteia. Poate că aceasta este cea mai importantă tensiune care definește activitatea filosofică.

Sandu Frunză: Practicile filosofice vin tot mai des în atenția publică atît prin variatele modalități prin care resimțim prezența filosofiei în diverse forme ale filosofiei aplicate, cît și în ceea ce privește publicațiile despre practicile filosofice și consilierea filosofică. Cît de relevante sînt aceste preocupări de cercetare în mediul academic românesc? Cît de deschiși sînt profesorii de filosofie spre a deveni filosofi practicieni și în ce măsură se dezvoltă cercetările de filosofie aplicată?

George Bondor: Filosofia aplicată se dezvoltă tot mai mult în mediul românesc. Există la nivel mondial o tendință a filosofilor de a nu se mai ocupa doar cu problemele „de duminică” ale filosofiei, ci și cu cele care au implicații asupra vieții obișnuite. De pildă, este tot mai prezentă reflecția etică asupra numeroaselor noi realități ale lumii de azi, de la raportul cu pământul și cu celelalte viețuitoare, trecând prin raportul cu propriul corp (nașterea, boala, moartea), până la relația de tip etic cu roboții și inteligența artificială. De asemenea, tot mai mulți contemporani au înțeles că analiza filosofică a problemelor individului și a situațiilor în care se află – ținând de relația cu sine, cu sensul propriei vieți ori cu locul ocupat în lume, dar și de raportul cu ceilalți, cu instituțiile și cu societatea – este, în cazurile obișnuite, extrem de utilă. Desigur că filosofia a avut mereu o dimensiune terapeutică. Doar că practica acestei terapeutici a fost, în trecut, fie interioară grupurilor și școlilor filosofice, fie a avut un caracter constrângător, conducând spre ideologii în numele iluziei de a reforma întreaga umanitate.

Consilierea filosofică, la care faceți referire, uzează de puterea de analiză exersată în cuprinsul filosofiei, de la analiza situațională, analiza limbajului, gândirea critică și raționamentul practic până la analiza existențială. Există poate și câteva temeri în fața avântului consilierii filosofice: că ar putea vulgariza într-o prea mare măsură ideile filosofice serioase, sau că s-ar putea transforma într-o prescriere a unor rețete de viață. Poate că Nietzsche avea dreptate atunci când susținea că este nevoie de medici care să fi traversat ei înșiși boala, întrucât doar ei pot înțelege mecanismele acesteia și căile către vindecare. În această privință, filosofii chiar excelează. Au puterea de a vedea mai bine decât ceilalți maladiile umane și sociale, exersând un spirit critic mai ascuțit.

Sandu Frunză: Pentru că sunteți autorul uneia dintre cele mai importante cărți de filosofie publicate în filosofia românească actuală – Dansul măştilor. Nietzsche şi filozofia interpretării – ceea ce ne dă posibilitatea să considerăm că sunteți un specialist în problemele privind „reevaluarea tuturor valorilor”, aș dori să comentați tendința de a considera că după ieșirea din pandemia actuală va avea loc un proces profund de regîndire a valorilor omului contemporan. Care credeți că va fi impactul pe care îl vor avea consilierea filosofică și practicile filosofice în procesul de reconstrucție a vieții noastre în spațiul cultural românesc, și în general, în această (ipotetică) schimbare de paradigmă?

George Bondor: Omului i se întâmplă ceva important în ordine reflexivă doar în situațiile limită ale vieții: în fața morții, în timpul războiului, în experimentele totalitare, poate și în situațiile limită pozitive, precum iubirea și credința arzătoare. Marea Închidere de la începutul pandemiei a reprezentat, pentru cei mai mulți, ceva greu de suportat. Caracterul ei total neașteptat, lipsa de previzibilitate a viitorului, neputința generalizată au răsturnat obișnuințele omului contemporan. Acest om era convins că totul îi stă la dispoziție – de la pământ, trecând prin lumea vie, până la lumea tehnicii. Credea că are o putere imensă de a calcula, de a planifica, de a stăpâni. Era sigur asupra esenței sale și a diferenței față de restul ființărilor. Cu alte cuvinte, trăia un vis străvechi al diverselor umanisme, care l-au convins că locul său este în centrul lumii. Pandemia a răsturnat, cel puțin provizoriu, această iluzie. Omul a redescoperit că trăiește înconjurat de numeroase entități minuscule, vii sau infravii, care se regăsesc permanent nu doar în jurul nostru, ci și în interiorul fiecărui organism uman. Iar asupra lor nu avem o putere nelimitată, ba chiar s-a dovedit că uneori nu avem nici cea mai mică putere. Ne-am redescoperit pluralitatea internă, asupra căreia Nietzsche ne-a atras atenția ca nimeni altul. Nu știm exact dacă se va reveni la vechile convingeri antropocentrice și la consecința lor, pustiirea pământului și a lumii vii. Din păcate, sunt semne că așa se va întâmpla. Totuși, pandemia poate fi privită, metaforic cel puțin, și ca o răzvrătire a lumii non-umane împotriva acțiunilor iraționale ale omului, făcute, paradoxal, tocmai în numele pretinsei sale raționalități. Deocamdată retorica războinică – adoptată și în plan medical, și în sfera politicului – pare să țină de modul de a gândi anterior pandemiei. Ipoteza conviețuirii pe termen lung cu noul coronavirus trebuie să ne dea însă de gândit într-un sens mai larg. Poate e un semnal de alarmă că omul ar trebui să-și redescopere locul alături de restul lumii, și nu ca stăpân al acesteia. Lumea postumană trebuie să valorifice tot ceea ce este mai bun în om.

 

Cu Florin Lobonț despre profesionalizarea consilierii filosofice în lumea aflată în criza pandemică

Standard

florin lobont 1

Sandu Frunză: Sînteți creatorul primului program de formare profesională în domeniul consilierii filosofice din România. Vă rog să faceți activitatea acestui Masterat în mai mare măsură cunoscută comunității academice, mediului cultural, dar și posibililor beneficiari care ar putea alege să se instruiască în practicile filosofice și în consilierea filosofică. Vă rog să ne spuneți: care este specificul acestui program universitar în peisajul românesc al specializării în domeniul filosofiei și al profesionalizării activităților de consiliere?

Florin Lobonț: Nu mă bucură acest pionierat, care vine, din păcate, destul de târziu la noi (am început în 2015), după cum nu mă bucură nici rămânerea lui doar la Universitatea de Vest din Timișoara. Târziu, întrucât asemenea proiecte de relansare aplicativă a filosofiei necesită timp pentru a ajunge la o oarecare maturitate, consacrare și popularitate, alături (nu în concurență!) cu programele de filosofie academică deja existente. Am folosit căile obișnuite pentru promovarea lui (social media, pagini de internet, conferințe și publicații, articole în presă), însă, este adevărat, trebuie făcut mai mult pentru aducerea existenței și ofertei acestui masterat internațional (desfășurat integral în limba engleză) la cunoștința tuturor celor interesați. Într-adevăr, este primul program de acest gen derulat la nivel universitar din România, dar și din zona central și est europeană, și singurul desfășurat în limba engleză din Europa. În acești primi ani, efortul de constituire și consolidare ale programului s-au concentrat în mare măsură pe realizarea de parteneriate externe care să ne asigure colaborarea cât mai multor specialiști de notorietate și dobândirea, de către studenți, a unor abilități specifice cât mai solide. Astfel, în urma tatonărilor, vizitelor reciproce și discuțiilor, lista colaboratorilor și partenerilor noștri a ajuns sa cuprindă instituții și asociații (sau membri ai acestora) care desfășoară activități similare, precum Institut de Pratiques Philosophiques (Argenteuil), American Philosophical Practitioners Association, SAPERE (Anglia), universitățile Ca’ Foscari (Veneția), Quincy, Purdue, Catholic-Washington (Statele Unite), Amsterdam, Sorbona, Lyon, John Cabot (Roma), Azore, Beira Interior, Bangok și altele. La acestea se adaugă și câțiva specialiști practicieni din România, în special de la Universitatea de Vest din Timișoara și de la Universitatea din București. Programul oferă cunoştinţe teoretice aplicate şi deprinderi de a utiliza instrumente și metodologii adecvate bazate pe filosofie în sprijinul persoanelor sau grupurilor care se confruntă cu probleme existenţiale, relaţionale, etice şi decizionale în experiența lor individuală sau în contexte sociale şi profesionale. Abilitățile dobândite (și utilizate deja de o parte din absolvenți în profesiile lor) se aplică unui spectru tot mai cuprinzător de probleme, de la consultanţa în afaceri până la probleme strict individuale ale clienţilor, implicând cel mai adesea o regândire a valorilor şi credinţelor acestora şi recurgând la metode de rezolvare raţională a conflictelor bazată pe instrumente critic-analitice, argumentative şi dialogale specifice filosofiei.

Sandu Frunză: Sînteți coordonatorul primei teze de doctorat, în mediul academic românesc, care are ca temă consilierea filosofică. Care este specificul acestei consilieri? Încotro ne orientează acest domeniu de cercetare? Care este impactul unor astfel de cercetări în domeniul cunoașterii și al practicilor filosofice?

Florin Lobonț: Multă lume a exprimat îndoieli în privința capacității consilierii filosofice de a se legitima suficient în raport cu consilierea psihologică. Așa cum este gândit și în cadrul programului nostru, acest ansamblu de deprinderi subsumat consilierii și consultanței filosofice și etice este conceput ca o alternativă la consilierea psihologică adresată celor care doresc să evite medicalizarea problemelor de viaţă, însă nu în opoziție, ci în complementaritate cu specializările oferite de domeniile psihologiei, neuro-ştiinţelor şi psihiatriei şi în colaborare cu specialişti din cadrul acestora. Competențele profesioniștilor din acest domeniu cuprind asimilarea și operaționalizarea în consiliere și consultanță filosofică și etică a aspectelor particulare ale filosofiei practice şi formelor înrudite de consiliere şi metodologiile de intervenţie destinate ajutorării clienţilor. Profesioniștii bine pregătiți ai acestui domeniu dobândesc fundamentele teoretice, tehnicile şi deprinderile practice cu ajutorul cărora să asculte, să înteleagă şi să accepte, dintr-o perspectivă fundamentată pe filosofie, punctele de vedere prezentate de clienţi, în funcție de dinamica personală, de circumstanţele familiale, sociale și de lucru în care trăiesc, să-i ajute să-şi identifice şi să-şi formuleze problemele şi soluţiile. Așadar, consilierea filosofică nu abordează probleme ce țin de afecțiuni din spectrul patologiei fiziologice sau mentale, ci tulburări ale homeosazei emoționale cum ar spune unul dintre colaboratorii programului, profesorul american Lou Marinoff. Prin urmare, expertiza filosofică nu este compatibilă cu impunerea sau contrazicerea diagnosticelor clinice. Scopurile sale sunt doar în subsidiar „terapeutice”, prin faptul că vizează (cu mijloace specifice) reducerea anxietății și amplificarea stării de bine, nu prin aspirația de a substitui vreo formă de practică psihoterapeutică sau psihiatrică. De aceea,  considerăm că abilitățile de gândire filosofică aplicată trebuie completate cu o pregătire temeinică în evaluare psihologică și tehnici de consiliere.

Sandu Frunză: Ambiguitatea, fragilitatea și frica de singurătate și izolare pe care le-a adus în viața noastră criza actualei pandemii ne creează o nevoie reală de a apela la sprijin din partea unor profesioniști, de a accesa diverse servicii de consiliere. În ce situații ar trebui să apelăm la sprijinul profesional al unui consilier filosofic? Care e plusul pe care consilierea filosofică îl poate aduce în raport cu alte practici de consiliere în perioade de criză cum este cea pe care o parcurgem?

Florin Lobonț: Încă de la Socrate – unul din părinții și inspiratorii filosofiei ca instrument de analiză și îndrumare a vieții de zi cu zi – consilierea sau practica filosofică s-a constituit ca un mijloc de soluționare a unor crize individuale și colective de natură existențială, ale sensului, crize etice, identitare, relaționale, în care situația actuală se încadrează în nenumărate privințe. Chiar dacă nu a rămas singura formă de filosofare, filosofia privită ca phronesis – înțelepciune practică – a fost concepută încă dintru început ca dialog ghidat de rationamentul dialectic, menit sa reflecteze asupra preocupărilor și problemelor concrete care apar în cursul vieții celui care solicită ajutor, precum și asupra semnificației vieții ca întreg. Practica filosofică întreprinde această explorare, într-un mod prietenos, plin de simpatie și acceptare în raport cu clientul, propunându-se ca o modalitate de sprijin în descoperirea, asumarea și practicarea adevărului (în special cu privire la sine) de către acesta, ca principală componentă a cunoașterii de sine, la care se adaugă practicarea virtuții în raport cu sine și cu ceilalți. În acest fel, analiza filozofică a propriei vieți îl poate ajuta pe client să trăiască o viață mai bună, mai productivă, mai plină de sens și, prin urmare, mai fericită.

Plecând de la învățăturile filosofilor și înțelepților din vechime și adaptându-le vremurilor noastre, strategiile consilierilor filosofici contemporani sunt diverse (fapt reflectat și în programul nostru masteral), uneori eclectice (în funcție de deschiderile și dispozițiile clienților lor), aceștia recurgând la (sau chiar combinând), de pildă, dialogul socratic, principiile moralității stoice (centrate pe apathea) și chiar deprinderea și practicarea celor trei „nestemate” ale taoismului (compasiunea, simplitatea și răbdarea, uneori traduse și ca iubire, moderație și reziliență), cu precădere folositoare în vremuri de criză ca cea pe care o traversăm astăzi la nivel planetar. Cei bolnavi și suferinzi au nevoie de ajutorul nostru, singurătatea și depresia și alte maladii sunt exacerbate de restricțiile impuse în perioada acestei pandemii. Dacă pentru unii apathea stoică poate constitui o ieșire din impas, în cazul multor altora doar exercitarea autentică a compasiunii noastre, care duce dincolo de interesul personal, le va fi de un real ajutor. De asemenea, imboldul simplității și a bucuriei vieții simple îndepărtată de cultura consumeristă poate aduce clienților pauza necesară conștientizării frumuseții vieții pure și simple, a beneficiului acestei pauze de reflecție și regenerare. În fine, învățarea altei virtuți, răbdarea, va anula efectele nocive ale anxietății provocate de nerăbdarea întoarcerii la viața plină de suprastimulările superficiale de dinainte. Răbdarea ca abilitate stoică de a amâna gratificația și a suporta dificultățile se transformă într-o virtute utilizabilă pe parcursul restului vieții.

Practica filosofică se situează cel mai aproape de oferirea acestor forme de ajutor. Dincolo de rigoarea și disciplina analizei cu care identifică natura, anvergura și consecințele problemelor la nivel individual sau de grup, fiecare viitor practican este liber să-și constituie – în vederea maximei utilizări, în slujba clienților, a calităților sale – „semnătura personală”, propriul stil de lucru cu clienții, dat fiind că nu există un cadru teoretic specific impus tuturor.

Sandu Frunză: Cum vă situați dumneavoastră ca profesionist pe piața deschisă a ofertelor de formare profesională, de consultanță și de consiliere? Care sînt tipurile de intervenție pe care vă propuneți – în noul context al crizei medicale și după ce ea va fi depășită – să le faceți ca filosof și expert în consilierea filosofică?

Florin Lobonț: Personal, mi-am asumat în primul rând sarcina de construcție la nivel conceptual-„institutional” (chiar dacă acesta din urmă sună impropriu) a acestei îndeletniciri (pe care o privesc, cum am mai amintit, în primul rând ca pe un ansamblu de abilități și competențe ale minții, aplicabile în multe profesii) prin formarea acestor grupuri și rețele de învățăcei și specialiști, dintre care doar unii reușesc – drumul fiind lung și anevoios – să ajungă în relații de tip discipol-mentor, care trec dincolo de însușirea de tehnici, la un nivel pe care l-am putea descrie (fie și în sens „slab”) ca „inițiatic”. Tipurile de activități pe care eu le susțin direct includ exersarea și consolidarea în grupurile de discuții ale studenților și absolvenților noștri (deocamdată încă închise, datorită modestiei și dorinței lor de a fi mai bine pregătiți atunci când se vor pune la dispoziția publicului) și  încurajarea și facilitarea sesiunilor de supervizare (unele aflate în desfășurare regulată de câțiva ani) cu practicieni recunoscuți internațional (din Franța, Italia, Statele Unite, Spania, Rusia etc. ). Ceea ce urmărim, împreună cu aceștia din urmă, este ajungerea la practica zilnică de reflecție și clarificare aplicate valorilor, credințelor, ideilor, judecăților, dorințelor, emoțiilor, intuiților, scopurilor, angajamentelor, relațiilor și, în general, tuturor (sau măcar majorității) acțiunilor și experiențelor din care se constituie viața proprie a celor care se pregătesc cu scopul de a facilita acest proces și pentru clienții lor. Ideal, pentru filosoful practician (denumirea preferată printre profesioniștii consilierii și consultanței filosofice) filosofia ar trebui să devină un mod de viață, nu o sumă de analize și precepte exersate exclusiv în cabinetul de consiliere sau în forumuri de dezbatere filosofică a problemelor vieții curente (lucru încă mai greu de realizat în tipul compartimentat de existență a vieții contemporane moderne).

Intervențiile specifice acestor abordări fundamentate pe filosofie reprezintă în primul rând o formă de praxis (mai precis o practică vie bazată pe abilitatea unui răspuns etic inițial) al interacțiunii făcută cu deschidere, compasiune și grijă pentru persoanele care caută adevărul (în modalități deschise, niciodată fixe și strict circumscrise unei teorii, doctrine sau școli filosofice) cu privire la ele însele și „ancorele” filosofice cu care rezonează și modalitățile schimbării atitudinale și acționale inspirate de acestea. Acesta este și unul din elementele principale care disting consilierea filosofică de toate celelalte forme de consiliere din psihologie și de practicile de consiliere psihoterapeutică, care operează în cadre teoretice precise.

Sandu Frunză: Ne aflăm într-o perioadă de criză în care nevoia de consiliere este din ce în ce mai vizibilă, fie că este vorba despre organizații sau despre indivizi. Cei care doresc să apeleze la consultanța etică sau la serviciile unui consilier filosofic cum pot să o facă? Cum ajungem la un filosof practician sau la un profesionist care să ne ofere consiliere filosofică? Puteți să ne vorbiți de serviciile oferite de practicieni, eventual să ne dați cîteva exemple de specialiști prezenți pe piața consilierii filosofice?

Florin Lobonț: Eu pot vorbi doar în numele programului nostru masteral și al rețelei de practicieni (consacrați, implicați în formarea studenților masteranzi, sau absolvenți ai programului, participanți la diverse scheme de formare continuă cu cei dintâi) constituiți în jurul acestuia. Numărul acestor practicieni aflați la diferite niveluri de formare și experiență este în continuă creștere, ceea ce nu poate fi decât îmbucurător, însă și mai îmbucurătoare ar fi creșterea numărului acestor progame de formare de durată, serioase, desfășurate la nivel universitar. Diversitatea și dinamica acestei „structuri” nu a permis încă constituirea unei platforme unice care să promoveze în mod unitar servicii de consiliere și consultanță filosofică și etică. Deocamdată singurul „nod” al acestei rețele care are legături cu toți acești practicieni este reprezentat de pagina Facebook Master of Philosophical Counselling and Consultancy, al cărei membri sunt și unde solicitările pot fi trimise și văzute în timp real. Curând pe această pagină vor fi anunțate și linkurile către pagini FB sau web dedicate ale grupurilor care oferă consiliere specifică sau către forumuri de discuții dedicate problemelor și crizelor vieții contemporane. Printre serviciile oferite de practicieni consacrați se numără consilierea individuală (Prof. Laurențiu Staicu, Dr. Annalisa Rossi, Dr. Oscar Brenifier, Viktoria Chernenko, Alexandru Cosmescu, Maria Volodina, Isabelle Millon, Jerome Lecoq, Conf. Dr. Claudiu Mesaroș, Dr. Ionuț Mladin) și absolvenți ai masterului (Anca Tiurean, Veronica Bâtcă, Diana Panța), consilierea organizațională (Diana Panța, Mihail Pricop, Andrew Keltner), cu copiii (Manuela Anghelescu, Mihaela Mănoiu, Anca Tiurean, Diana Panța), cu grupuri mici și familială (Anca Tiurean) sau cea destinată deținuților, celor eliberați și lucrătorilor din penitenciare (Dr. Annalisa Rossi, Dr. Rupali Jeswal, Gary Hill, Aladin Tătaru).

Prin practicienii phronesis-ului (de care lumea prezentului și cea a viitorului au nevoie în număr cât mai mare), filosofia abia reîncepe să-și reia rolul cotidian și să-și asume utilitatea socială pentru care a fost concepută, atât de înțelept și de vizionar, cu două milenii și jumătate în urmă.