Sandu Frunză despre empatia Universității Babeș-Bolyai cu cei vulnerabili

Standard

Cred că cea mai bună veste pentru această săptămînă este cea a întîlnirii de lucru dintre conducerea Universității Babeș-Bolyai și delegația Comisiei ONU pentru Refugiați (UNHCR), reprezentată în România prin doamna Nisreen Rubaian.

O perioadă de criză majoră cum este cea pe care o parcurgem în prezent poate avea ca efect și faptul că trăindu-ne propriile noastre vulnerabilități am putea fi tentați să avem o sensibilitate scăzută în raport cu cei care au un grad mai mare de vulnerabilitate decît noi. Micile noastre suferințe sau disconfortul cotidian adus de unele aspecte ale crizei pandemice ar putea să ne facă să nu mai vedem sau să facem abstracție de suferința semenilor noștri – a celor de aproape sau a celor mai de departe.

Universitatea Babeș-Bolyai își dezvăluie, încă o dată, vocația sa umanistă prin interesul arătat străinului, marginalului, celui defavorizat de soartă, celui discriminat de viață, celui nedreptățit de conjuncturile sociale sau politice, celui a cărui vulnerabilitate pare să fie greu de depășit. Și adesea este aproape imposibil de depășit dacă nu se pun în joc resursele comunității, resursele umaniste ale celor care ar putea, sub diferite forme, să acorde sprijin, să iasă din indiferență, să fie empatici și activi în raport cu problemele semenilor lor.

Adesea ne este frică de alteritate, de violența imaginarului simbolic cu care este învăluit străinul, ne este dificil să ne apropiem de cei care gîndesc și trăiesc altfel decît noi sau pe care îi percepem ca fiind total diferiți de noi. Pînă la un punct este firesc să avem astfel de trăiri, care cel mai adesea nu sînt legate de ceva negativ, ci mai degrabă de o ambiguitate care ne înconjoară sau pe care o cultivăm în raport cu alteritatea. Însă, grija pentru celălalt face parte din modul de a fi al omului ca parte a societății civilizate. E un semn de civilitate și de civilizație. Este un semn de asumare și deschidere culturală faptul că reușim să ne depășim instinctele de respingere în raport cu „străinul” și punem în joc o etică a grijii pe care o manifestăm ca starea firească a condiției noastre de oameni creatori de civilizație.

De data aceasta este vorba de refugiați. Oameni cu viețile distruse, care vin spre noi nu ca spre un pămînt al făgăduinței, ci ca spre niște ființe asemenea lor, ființe care au o minte, un suflet și care se desăvîrșesc prin dimensiunea spirituală semănată în ei încă în actul creației dintru  început. Despre acești oameni vreau să susțin că a fost vorba în întîlnirea dintre Rectorul Daniel David și reprezentanta UNHCR Nisreen Rubaian.[1]

O asemenea întîlnire nu e deloc surprinzătoare. Ea vine cumva de la sine. Îmi vin pe moment în minte cel puțin 3 aspecte:

  1. Universitatea Babeș-Bolyai este un spațiu al pluralismului, al multiculturalismului, al creației științifice de performanță și al orientării clare a practicilor academice spre rezolvarea problemelor comunității
  2. Universitatea Babeș-Bolyai are în memoria sa comunitară experiența efectivă a înstrăinării și refugierii, astfel încît experiența organizațională este îmbogățită cu această tradiție a vulnerabilității care se poate transforma într-un act de dezvoltare ulterioară și de maximizare a creativității
  3. Rectorul Daniel David este nu numai un profesor și psiholog clinician cu reputație internațională, ci și un fin cercetător în psihologia interpersonală și în psihologia comunitară. Astfel că este un bun exemplu de leadership organizațional care se poate oferi ca model de asumare și de dezvoltare a vocației științifice și umanitare intrinseci a Universității noastre.

Ca să înțelegem cîte ceva despre rolul pe care îl are Înaltul Comisariat pentru Refugiați al Națiunilor Unite (UNHCR), am să menționez faptul că are misiunea „să conducă și să coordoneze operațiuni internaționale pentru protecția refugiaților. Scopul său principal este acela de a apăra drepturile și bunăstarea refugiaților. Luptă pentru a se asigura că toată lumea își poate exercita dreptul de a solicita azil și de a găsi refugiu într-un alt stat, cu opțiunea de a se reîntoarce acasă voluntar, de a se integra local sau de a se restabili într-o altă țară. De asemenea, UNHCR are și un mandat pentru a ajuta oamenii fără cetățenie (apatrizii). Începând cu anul 1950, UNHCR a ajutat zeci de milioane de oameni să-și reia viața cu demnitate. Astăzi, peste 9,300 de angajați, în peste 123 de țări continuă să ajute aproximativ 43,8 milioane de refugiați, strămutați intern și apatrizi din întreaga lume”.[2]

Într-un interviu realizat de jurnalista Cristina Cileacu (pe care îl puteți urmării la linkul de la finalul textului) reprezentanta UNHCR Nisreen Rubaian releva faptul că oricine poate face diferența în acordarea de sprijin pentru refugiați.[3] Cred că întîlnirea dintre Rectorul Daniel David și reprezentanta UNHCR Nisreen Rubaian a avut în vedere îndeosebi această dimensiune legată de condiția umană, cu toate implicațiile instituționale, comunitare și sociale pe care le poate avea în situația de maximă vulnerabilitate a refugiaților.

Însă, dincolo de alte tematizări și colaborări specifice, părțile implicate „au angajat un protocol strategic de colaborare, cu scopul major de a contura un cadru general necesar unei colaborări concrete pe termen lung între cele două entități, cu accent pe creșterea nivelului și a calității procesului de informare, precum și pe promovarea zonelor de interes și oportunitate pe care studenții Universității Babeș-Bolyai le pot accesa  la nivelul studiilor universitare și postuniversitare în ceea ce privește protecția internațională, aspectele legate de situația refugiaților și a apatrizilor”, așa cum reiese din comunicatul UBB.[4]

  • Fotografia ce însoțește textul meu a fost preluată de pe site-ul UBB, ea însoțește Comunicatul UBB.

[1]Întâlnire între Conducerea UBB și reprezentanții în România ai Comisiei ONU pentru Refugiațihttps://news.ubbcluj.ro/intalnire-intre-conducerea-ubb-si-reprezentantii-in-romania-ai-comisiei-onu-pentru-refugiati/?fbclid=IwAR1pOCnn22hinbZThOXnoDVSQ_aaKMHELC81CF8OKU3Wjxpvxi8vsy2zWEI

[2]Nisreen Rubaian, Reprezentantul Special al UNHCR în România, în dialog cu studenţii SNSPA http://snspa.ro/nisreen-rubaian-reprezentantul-special-al-unhcr-in-romania-in-dialog-cu-studentii-snspa/

[3]Ce aduc refugiații comunităților care îi primesc. Interviu cu Nisreen Rubaian, reprezentant UNHCR, Jun 26, 2020,https://www.youtube.com/watch?v=tgDZCK4IVCw

[4]Întâlnire între Conducerea UBB și reprezentanții în România ai Comisiei ONU pentru Refugiațihttps://news.ubbcluj.ro/intalnire-intre-conducerea-ubb-si-reprezentantii-in-romania-ai-comisiei-onu-pentru-refugiati/?fbclid=IwAR1pOCnn22hinbZThOXnoDVSQ_aaKMHELC81CF8OKU3Wjxpvxi8vsy2zWEI