Sandu Frunză despre colivia noastră construită de Laurenţiu Şoitu

Standard

Cred că trece pe neobservate faptul că s-a scurs un an de la momentul în care românii au acceptat cu o anume seninătate să le fie suspendate drepturile constituționale, să le fie îngrădite drepturile ce derivă din prevederile internaționale legate de drepturile și libertățile fundamentale, să se facă abstracție de demnitatea lor umană și să accepte toate restricțiile pe care le impunea (în numele salvării naționale) un grup restrîns care reprezenta guvernanța sanitară.

Acceptarea diminuării condiției democratice era însoțită de speranța că, într-o perioadă scurtă, criza – care a făcut posibilă starea de excepție în care ne aflam – va fi depășită, iar măsurile luate de guvernanți vor fi urmate de revenirea imediată la normalitate. Izolați în propria noastră singurătate, am descoperit între timp că experimentele sociale la care sîntem supuși au și o latură traumatică, ce a devenit pe parcurs tot mai puternică. Mai apoi am descoperit că închiderea (totală sau parțială) a unor activități din economia națională devine o resursă de îngrijorare și de diminuare a vieții bune. Am putut constata că deși povestea în care eram incluși ne vorbea de nevoia de conservare a propriei noastre vieți și a stării de sănătate, grija cea mai mare a guvernanței sanitare era de fapt să ia măsurile necesare ca sistemul medical să nu intre în colaps. Ne-am trezit că starea de urgență ne plasa în mijlocul unui război cu un dușman nevăzut în care funcționa și propaganda de război și dezinformarea și dezvoltarea teoriilor conspirației și întreaga mitologie a eroului salvator întrupat de echipa guvernanței sanitare. Dar mai ales ne-am obișnuit destul de repede cu ideea că lumea de după sfîrșitul pandemiei nu va mai putea fi la fel, că o parte din restrîngerile instalate nu vor mai fi redobîndite în integralitatea lor de altă dată, iar conviețuirea cu virusul ne va fi la fel de grea precum conviețuirea cu singurătățile noastre din etapa declarării stării de urgență.

Privind înapoi, după un an, toate traumele și neajunsurile perioadei crizei pandemice par a fi trecut pe lîngă noi ca o lecție pe care nu am învățat-o, ca o experiență din care pare că nu am învățat mare lucru. Poate timpul a fost prea scurt, poate complexitatea și profunzimea fenomenelor ne-a luat prin surprindere ca ființe obișnuite cu superficialitatea, dar și cu binefacerile aduse de societatea de consum, de sub-cultura democratică specifică culturii de masă. Sau poate pur și simplu parcurgînd criza pandemică am început să ne obișnuim cu ea, am uitat sau ocultat lucrurile negative, ca într-un proces terapeutic în care am pus în joc, pe cît posibil, doar resursele pozitive ale acestei perioade. Mă gîndesc că va veni un timp în care ne vom reîntoarce la înțelegerea a ceea ce s-a petrecut cu noi și cu lumea noastră în această perioadă. Atitudinile noastre reflexive și practicile hermeneutice vor avea nevoie de situări în funcție de anumite repere. 

Fără îndoială, unul dintre cele mai importante repere în înțelegerea acestei perioade este volumul de eseuri Covid. Colivia noastră, coordonat de profesorul Laurenţiu Şoitu.[1] După spusele coordonatorului: „Am dorit ca volumul să fie un document editat în perioada de maximă prezenţă a pandemiei, încărcat de forme ale raportării aşezate între optimism şi destulă tristeţe, între (auto)ironie şi umor, între analiza rece a savantului şi emoţia dezlănţuită a scriitorului, între dorinţa de autocontrol şi vulcanica izbucnire generată de blocarea unor drepturi fundamentale”.[2] Este vorba despre prima carte de eseuri despre pandemie editată în context cultural românesc. Ea a fost realizată cu contribuția a 50 de specialiști aduși împreună din toate regiunile țării, din domenii dintre cele mai diverse (o combinație surprinzătoare de personalități din lumea teologică, cea filosofică, cea culturală,  cea științifică, cea a experților și a participanților la înfăptuirea actelor de cultură, care poate niciodată și cu nici o altă ocazie nu ar fi încăput între aceleași coperți), dar reuniți în jurul unei experiențe comune, trăită de fiecare în felul său, în perioada celor 6 săptămîni de restricții la care am fost supuși de către guvernanța sanitară. 

Dintre textele oferite de cei 50 de autori care au contribuit la publicarea celor 390 de pagini ale acestui volum mi-au reținut atenția: „Frica de coronavirus și rezistența prin credință” de Wilhelm Dancă; „Noul infinit al vieții. Dileme biopolitice în postumanism” de George Bondor; „Pandemie cu PR” de Aurel Codoban; „Viața de pe o zi pe alta. Însemnări desperecheate din izolare” de Mihai Dinu Gheorghiu; „Iubeşte şi fă ce vrei!” de Anton Adămuţ; dar și seducătorul titlu „Aici mă cunoaște Dumnezeu după nume” de Laurenţiu Şoitu. 

Contextul apariției volumului face posibilă punerea împreună a unor reflecții filosofice foarte provocatoare, cu aspectele științifice noi marcate de ambiguitatea perioadei, elemente de gîndire creativă în vecinătatea experiențelor spirituale și religioase, dar și anumite știri false vehiculate în comunicarea mediatică, precum și anumite perspective conspiraționiste prezente în cultura globală în această perioadă și adaptate contextului românesc. 

Cartea reflectă foarte bine toate slăbiciunile noastre, toate fricile ascunse, toate aspirațiile noastre pentru normalitate, întreaga noastră putere de a intra într-un război epidemiologic cu speranța că vom ieși învingători, dar și înclinația noastră spre construcții imaginative și salvatoare, tendința noastră de a accepta adevăruri care ne duc doar pînă la jumătatea drumului și apoi ne abandonează în ambiguitate, precum și credințele noastre în diferite fantasme.

Volumul reprezintă un reper pentru înțelegerea funcționării structurilor constitutive ale mentalităților românești în situații de criză. Indiferent de poziția sa teoretică sau ideologică, oricine va dori să înțeleagă cîte ceva despre trăirea și exprimarea „la cald” a experiențelor crizei pandemice se va simți obligat să ia ca un reper substanțial și cartea coordonată de profesorul Laurenţiu Şoitu.


[1] Laurenţiu Şoitu (coord.), Covid. Colivia noastră, (Iași: Institutul European, 2020).

[2] Laurenţiu Şoitu (coord.), Covid. Colivia noastră, (Iași: Institutul European, 2020), 11.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s