Sandu Frunză despre empatia Universității Babeș-Bolyai cu cei vulnerabili

Standard

Cred că cea mai bună veste pentru această săptămînă este cea a întîlnirii de lucru dintre conducerea Universității Babeș-Bolyai și delegația Comisiei ONU pentru Refugiați (UNHCR), reprezentată în România prin doamna Nisreen Rubaian.

O perioadă de criză majoră cum este cea pe care o parcurgem în prezent poate avea ca efect și faptul că trăindu-ne propriile noastre vulnerabilități am putea fi tentați să avem o sensibilitate scăzută în raport cu cei care au un grad mai mare de vulnerabilitate decît noi. Micile noastre suferințe sau disconfortul cotidian adus de unele aspecte ale crizei pandemice ar putea să ne facă să nu mai vedem sau să facem abstracție de suferința semenilor noștri – a celor de aproape sau a celor mai de departe.

Universitatea Babeș-Bolyai își dezvăluie, încă o dată, vocația sa umanistă prin interesul arătat străinului, marginalului, celui defavorizat de soartă, celui discriminat de viață, celui nedreptățit de conjuncturile sociale sau politice, celui a cărui vulnerabilitate pare să fie greu de depășit. Și adesea este aproape imposibil de depășit dacă nu se pun în joc resursele comunității, resursele umaniste ale celor care ar putea, sub diferite forme, să acorde sprijin, să iasă din indiferență, să fie empatici și activi în raport cu problemele semenilor lor.

Adesea ne este frică de alteritate, de violența imaginarului simbolic cu care este învăluit străinul, ne este dificil să ne apropiem de cei care gîndesc și trăiesc altfel decît noi sau pe care îi percepem ca fiind total diferiți de noi. Pînă la un punct este firesc să avem astfel de trăiri, care cel mai adesea nu sînt legate de ceva negativ, ci mai degrabă de o ambiguitate care ne înconjoară sau pe care o cultivăm în raport cu alteritatea. Însă, grija pentru celălalt face parte din modul de a fi al omului ca parte a societății civilizate. E un semn de civilitate și de civilizație. Este un semn de asumare și deschidere culturală faptul că reușim să ne depășim instinctele de respingere în raport cu „străinul” și punem în joc o etică a grijii pe care o manifestăm ca starea firească a condiției noastre de oameni creatori de civilizație.

De data aceasta este vorba de refugiați. Oameni cu viețile distruse, care vin spre noi nu ca spre un pămînt al făgăduinței, ci ca spre niște ființe asemenea lor, ființe care au o minte, un suflet și care se desăvîrșesc prin dimensiunea spirituală semănată în ei încă în actul creației dintru  început. Despre acești oameni vreau să susțin că a fost vorba în întîlnirea dintre Rectorul Daniel David și reprezentanta UNHCR Nisreen Rubaian.[1]

O asemenea întîlnire nu e deloc surprinzătoare. Ea vine cumva de la sine. Îmi vin pe moment în minte cel puțin 3 aspecte:

  1. Universitatea Babeș-Bolyai este un spațiu al pluralismului, al multiculturalismului, al creației științifice de performanță și al orientării clare a practicilor academice spre rezolvarea problemelor comunității
  2. Universitatea Babeș-Bolyai are în memoria sa comunitară experiența efectivă a înstrăinării și refugierii, astfel încît experiența organizațională este îmbogățită cu această tradiție a vulnerabilității care se poate transforma într-un act de dezvoltare ulterioară și de maximizare a creativității
  3. Rectorul Daniel David este nu numai un profesor și psiholog clinician cu reputație internațională, ci și un fin cercetător în psihologia interpersonală și în psihologia comunitară. Astfel că este un bun exemplu de leadership organizațional care se poate oferi ca model de asumare și de dezvoltare a vocației științifice și umanitare intrinseci a Universității noastre.

Ca să înțelegem cîte ceva despre rolul pe care îl are Înaltul Comisariat pentru Refugiați al Națiunilor Unite (UNHCR), am să menționez faptul că are misiunea „să conducă și să coordoneze operațiuni internaționale pentru protecția refugiaților. Scopul său principal este acela de a apăra drepturile și bunăstarea refugiaților. Luptă pentru a se asigura că toată lumea își poate exercita dreptul de a solicita azil și de a găsi refugiu într-un alt stat, cu opțiunea de a se reîntoarce acasă voluntar, de a se integra local sau de a se restabili într-o altă țară. De asemenea, UNHCR are și un mandat pentru a ajuta oamenii fără cetățenie (apatrizii). Începând cu anul 1950, UNHCR a ajutat zeci de milioane de oameni să-și reia viața cu demnitate. Astăzi, peste 9,300 de angajați, în peste 123 de țări continuă să ajute aproximativ 43,8 milioane de refugiați, strămutați intern și apatrizi din întreaga lume”.[2]

Într-un interviu realizat de jurnalista Cristina Cileacu (pe care îl puteți urmării la linkul de la finalul textului) reprezentanta UNHCR Nisreen Rubaian releva faptul că oricine poate face diferența în acordarea de sprijin pentru refugiați.[3] Cred că întîlnirea dintre Rectorul Daniel David și reprezentanta UNHCR Nisreen Rubaian a avut în vedere îndeosebi această dimensiune legată de condiția umană, cu toate implicațiile instituționale, comunitare și sociale pe care le poate avea în situația de maximă vulnerabilitate a refugiaților.

Însă, dincolo de alte tematizări și colaborări specifice, părțile implicate „au angajat un protocol strategic de colaborare, cu scopul major de a contura un cadru general necesar unei colaborări concrete pe termen lung între cele două entități, cu accent pe creșterea nivelului și a calității procesului de informare, precum și pe promovarea zonelor de interes și oportunitate pe care studenții Universității Babeș-Bolyai le pot accesa  la nivelul studiilor universitare și postuniversitare în ceea ce privește protecția internațională, aspectele legate de situația refugiaților și a apatrizilor”, așa cum reiese din comunicatul UBB.[4]

  • Fotografia ce însoțește textul meu a fost preluată de pe site-ul UBB, ea însoțește Comunicatul UBB.

[1]Întâlnire între Conducerea UBB și reprezentanții în România ai Comisiei ONU pentru Refugiațihttps://news.ubbcluj.ro/intalnire-intre-conducerea-ubb-si-reprezentantii-in-romania-ai-comisiei-onu-pentru-refugiati/?fbclid=IwAR1pOCnn22hinbZThOXnoDVSQ_aaKMHELC81CF8OKU3Wjxpvxi8vsy2zWEI

[2]Nisreen Rubaian, Reprezentantul Special al UNHCR în România, în dialog cu studenţii SNSPA http://snspa.ro/nisreen-rubaian-reprezentantul-special-al-unhcr-in-romania-in-dialog-cu-studentii-snspa/

[3]Ce aduc refugiații comunităților care îi primesc. Interviu cu Nisreen Rubaian, reprezentant UNHCR, Jun 26, 2020,https://www.youtube.com/watch?v=tgDZCK4IVCw

[4]Întâlnire între Conducerea UBB și reprezentanții în România ai Comisiei ONU pentru Refugiațihttps://news.ubbcluj.ro/intalnire-intre-conducerea-ubb-si-reprezentantii-in-romania-ai-comisiei-onu-pentru-refugiati/?fbclid=IwAR1pOCnn22hinbZThOXnoDVSQ_aaKMHELC81CF8OKU3Wjxpvxi8vsy2zWEI

Journal for the Study of Religions and Ideologies – o nouă performanță internațională

Standard

jsri - coperta imagine

Pe Scimago Journal & Country Rank pot fi găsite datele privind ierarhizarea revistelor pentru anul 2019

https://www.scimagojr.com/journalrank.php?category=1212&area=1200&page=2&total_size=537

Journal for the Study of Religions and Ideologies este în continuare inclusă în prima categorie a revistelor, în Q1. Menționăm faptul că în ultimii 10 ani revista noastră a fost mereu în prima categorie a revistelor clasificate de Scimago.

Journal for the Study of Religions and Ideologies a fost inclusă începînd cu 2003 în Web of science în categoria Arts&Humanities – studii religioase interdisciplinare.

Este prima revistă publicată în România, din categoria științelor umaniste, inclusă în baza de date ISI (fostă Thomson Reuters, actualmente Clarivate Analytics).

De asemenea, este prima revistă publicată la Universitatea Babeș-Bolyai care a fost inclusă în baza de date ISI (fostă Thomson Reuters, actualmente Clarivate Analytics).

Zilele acestea a apărut numărul 56/2020 al revistei. Poate fi citit online la adresa:

http://jsri.ro/ojs/index.php/jsri/issue/current

 

 

Candidatul la poziția de Rector Ioan Chirilă în vizită la FSPAC

Standard

chirila rectoratFacultatea de Științe Politice Administrative și ale Comunicării este un loc al întîlnirii, dialogului și dezvoltării excelenței. Numeroasele personalități care au fost oaspeți ai Facultății noastre s-au putut convinge de faptul că aici poți găsi confortul academic și provocarea la creativitate pe care și le dorește orice invitat. O asemenea atmosferă am simțit și la întîlnirea organizată azi cu profesorul Ioan Chirilă, candidat pentru funcția de Rector al UBB.

Cu această ocazie, candidatul la rectorat a expus cîteva elemente din proiectul său managerial. Printre multe altele, au fost aduse în discuție probleme precum:

  • modalitățile în care UBB răspunde provocărilor lumii digitale
  • modul în care dezvoltările tehnologice și cuceririle societății informaționale pot să fie integrate activităților administrative, de predare, de cercetare din Universitate
  • consacrarea demnității profesionale a profesorilor, cercetătorilor, a tuturor categoriilor de personal
  • crearea cadrelor și a suportului tehnic pentru extinderea avantajelor aduse de societatea digitală în activitățile cu toți studenții din universitate, în funcție de specificul și tipul de angajament al fiecărei structuri a universității
  • dezvoltarea cercetării în strînsă relație cu activitatea didactică și inovarea conținuturilor didactice în funcție de datele cercetărilor desfășurate
  • respectarea specificului pe care îl au fiecare dintre domeniile de știință în ceea ce privește evaluarea rezultatelor cercetării, a publicării și a ofertei acestora pe piață
  • racordarea temelor de cercetare la temele semnificative în cercetarea internațională și dezvoltarea structurilor de cercetare comune cu echipe cu specialiști din plan național și internațional
  • dezvoltarea cunoașterii și oferirea soluțiilor aplicate ca parte a unui angajament al universității în raport cu comunitatea locală, comunitatea națională și cu extinderea ofertei spre comunitatea internațională
  • construirea unor relații instituționale în care principiile autonomiei universitare să se manifeste la toate nivelurile de decizie
  • creșterea rolului departamentelor ca structură fundamentală a deciziei corelată cu dezvoltarea unui climat al unității acțiunii universitare
  • elaborarea unei strategii de dezvoltare a universității care să aibă la bază creativitatea care vine dinspre gîndirea strategică a comunității noastre universitare

Intervenția de azi a profesorului Ioan Chirilă s-a bazat pe o îndelungă activitate managerială în UBB, în special pe experiența din ultimii 8 ani în care a ocupat funcția de președinte al Senatului UBB. A fost extrem de convingătoare deoarece a lăsat să se vadă că, împreună cu soluțiile concrete, Ioan Chirilă are și o viziune despre universitate și în numele acestei viziuni dorește să fie liderul comunității UBB pentru următorii 4 ani.

Ioan Chirilă: multiculturalismul și interculturalismul trebuie să fie un teren al echilibrului și al armoniei

Standard

chirila 2mDistinse profesor Ioan Chirilă, ne aflăm în perioada încheierii celui de al doilea mandat de Președinte al Senatului Universității Babeș-Bolyai, o instituție recunoscută pe plan internațional pentru promovarea dialogului, a pluralismului, a multiculturalismului. Vă rog să ne spuneți care sunt principalele elemente pe care dumneavoastră, din postura de Președinte, le-ați susținut pentru dezvoltarea instituțională pe linia inovației, creativității și diversității culturale?

Ioan Chirilă: Forul care are responsabilitatea adoptării politicilor universitare, potrivit Legii 1/2012, este Senatul Universității. El adoptă hotărârile menite să promoveze în UBB inovația, creativitatea și diversitatea. Privind retrospectiv, putem observa că în primul mandat au fost realizate peste 1200 de hotărâri, iar în al doilea mandat aproape 700, ceea ce denotă faptul că prin deciziile luate în primul mandat s-a ajuns la un nivel de stabilitate crescut. În primul mandat au fost adoptate documentele de politică academică ce aveau în vedere racordarea politicii lingvistice a UBB la specificul legislativ al UE, la adoptarea cât mai completă a filosofiei curriculare în spiritul Bologna, cu accent deosebit pe crearea de competențe, inovare și creativitate, tutoriat și practici de  comunicare și comunionale. Printre realizările din primul mandat, care au continuat să fie consolidate și dezvoltate în cel de al doilea, aș putea aduce în discuție faptul că în Senatul UBB am adoptat documente privind dezvoltarea, clasificarea și dezvoltarea Centrelor de cercetare, a obținerii granturilor de cercetare naționale și internaționale, am adoptat prevederile privind afilierea la diverse clustere, chiar dacă o parte dintre acestea s-au materializat doar în timpul celui de al doilea mandat. Toate acestea au făcut parte dintr-un efort de conectare la viața academică internațională, prin ele am stimulat și am susținut conexiuni internaționale interuniversitare, iar în realizarea unora dintre ele am fost implicat direct.

Universitatea este un spațiu al dialogului și al afirmării identității culturale. Pentru Transilvania aceasta este marcată istoric. De aceea UBB a dezvoltat un proiect multicultural, recunoscut ca atare de forurile europene în 1995. Senatul a adoptat soluții practice menite să susțină și să dezvolte existența celor trei linii de studii prin atragerea de specialiști din străinătate, prin păstrarea conexiunilor cu mediul diplomatic și cu mediile de afaceri din țările susținătoare. De altfel, însăși configurația Senatului este o imagine clară a multiculturalității. În acest sens se pot vedea regulile de reprezentare ale fiecărei linii de studii stabilite de Metodologiile de specialitate adoptate de către Senat.

Multiculturalismul este parte a creativității și identității Universității noastre. Această identitate construită pe principiile pluralismului are și o componentă religioasă. Așa se face că UBB are patru Facultăți de Teologie, două cu limba de studiu română și două cu limba de predare maghiară. In acest domeniu, marcat de pluralismul religios, am organizat câteva Centre de cercetare comune celor patru teologii: Centrul de studii biblice, Centrul de studii ecumenice și de dialog interreligios, Centrul de bioetică, acestea sunt veritabile medii dialogale interconfesionale, de mediere și management al conflictelor, de dialog între știință și religie. În acest perimetru, personal am elaborat un volum propriu și am publicat două volume coordonate, iar în cadrul organizațiilor internaționale am fost mediator, membru în joint groups și în trialog.

Deciziile Senatului, în care am avut onoarea să dețin calitatea de Președinte, au pus în practică principiile Cartei UBB, fapt care a contribuit la consolidarea multiculturalității. S-a creat astfel un mediu de formare și creație culturală în specificul identitar, în spiritul irenic și al unui dialog susținut, caracteristic unui construct educativ-formativ multicultural cu performanțe deosebite.

Multiculturalitatea este și un bun context de a spori atractivitatea studenților străini, aceasta fiind susținută și de faptul că prin deciziile luate am aprobat funcționarea unor programe de studiu integral în limbi de circulație internațională. La aceasta se adaugă politicile lingviste foarte inspirate adoptate în Universitatea noastră, prin care au fost consolidate de-a lungul timpului programe fără de care Universitatea noastră nu ar mai putea fi concepută și care trebuie susținute în continuare să realizeze o dezvoltare pe linia excelenței și a vizibilității globale.

Deși nevoia de dialog, de afirmare a pluralismului și acceptare a diversității este mai mare ca oricând, pe plan internațional politicile multiculturale par a fi lăsate undeva în umbră, comparativ cu importanța ideologică acordată multiculturalismului în deceniul trecut. Cum resimțiți astăzi nevoia de a întări caracterul multicultural al UBB și care credeți că va fi trendul în deciziile noastre educaționale pe linia consolidării multiculturale?

Ioan Chirilă: Nu am nici o îndoială: dezvoltarea pe principiile multiculturalismului și interculturalismului este o realitate pe care nu o putem eluda. Ea ține de structura noastră identitară și de valorile fundamentale la care ținem. Trebuie mereu să ne situăm pe acest teren, care trebuie să fie unul al echilibrului și al armoniei. Însă, ceea ce observați este extrem de corect, proiectul multicultural european pare a face pași înapoi. Există declarații politice celebre în acest sens, deși însăși UE a apărut ca un proiect multicultural. Din păcate suntem într-un moment în care nu se insistă în chip suficient pe mediul cultural ca bază a unității, a dialogului și a sistematizării unei societăți real sustenabile. Fondatorii UE afirmau faptul că în proiectul european componenta culturală este una la fel de importantă  precum elementele și motivațiile de factură economică și politică. Prin urmare, eu susțin continuarea proiectului universitar multicultural prin aplicarea corectă a filosofiei Bologna și a ECTS, prin care mobilitatea studenților, a profesorilor și a cercetătorilor să se realizeze în așa fel încât să contribuie și la afirmarea acestor principii ale recunoașterii alterității, ale pluralismului cultural și ale afirmării identitare în spiritul interculturalismului. Însă, trebuie să avem conștiința faptului că politicile multiculturale trebuie însoțite de practici interculturale în vederea creării unei comunități a dialogului și a creativității universitare.

Totodată, cred că Universitatea a intrat în era digitală și trebuie să valorifice avantajele acestei lumi globale. De exemplu, cred că prin mijlocirea comunicării online unele cursuri de la partenerii din străinătate ar putea fi susținute și pentru studenții noștri, eventual într-un raport de reciprocitate. Sau cercetătorii, prin conectarea temelor de cercetare românești cu cele din UE, ar putea să fie parte a unor echipe de cercetare internaționale. În felul acesta ar putea crește atât vizibilitatea și poziționarea UBB, cât și accesibilitatea studenților străini în mediul universitar românesc – fapt care ar consolida aspectul multicultural în chip substanțial și în conformitate cu exigențe de calitate crescute. Cred că pentru viitor în acest domeniu este nevoie de o strategie coerentă, de predictibilitate în politicile de personal, de noi acorduri de colaborare internațională, de o decizie clară de natură financiară menită să susțină atât liniile de predare ale minorităților, cât și programele de predare în limbi internaționale. Pe viitor ar trebui acordată și o atenție sporită la realizarea armonizării curriculare a programelor noastre cu cele din Universitățile cu care dorim să colaborăm și de la care am putea să primim sprijin.

Este cât se poate de evident faptul că prin profilul dumneavoastră spiritual și științific ați susținut mereu cultivarea pluralismului în Universitate. Care ar putea fi elementele principale în jurul cărora se poate contura un program de construcție a pluralismului valorilor și a resurselor creativității în UBB, dublat de un program de comunicare și promovare a lor în spațiul cultural internațional?

Ioan Chirilă:  Pentru dezvoltarea unei axiologii obiective, potrivită spiritului societății actuale înțeleasă ca societate care se adaptează exigențelor erei digitale, trebuie plecat de la dialogicul identitar și de la practicile concrete ce vizează valorizarea alterității. Astfel, ca om cu o formație teologică susțin ideea slujirii celuilalt, iar ca om de știință susțin aspectul complementar al adevărurilor științifice. Acestea nu trebuie privite ca două dimensiuni separate, deoarece ele  se circumscriu într-o dinamică a unități și unicității adevărului.

Dacă vorbim în termeni de bune practici, de recunoaștere și de comunicare, atunci cred că ar trebuie să avem în minte două dimensiuni. Una dintre acestea vizează modul în care fiecare cadru didactic și cercetător, fiecare student, fiecare membru al comunității noastre universitare devine purtătorul acestor valori și resurse. Cealaltă dimensiune presupune angajamentul instituțional în stimularea și crearea cadrului propice pentru inovare, creativitate, dialog multicultural și interferențe multiculturale, practici interculturale și asumări pluraliste. Sunt convins că viitorul Rector al UBB va reuși să pună cele două dimensiuni într-o strategie comună de redare a demnității profesionale a profesorilor și cercetătorilor, de punere în valoare a potențialului pe care îl au studenții noștri, de valorizare a profesionalismului tuturor membrilor comunității noastre universitare, dar și de comunicare eficientă a tot ceea ce Universitatea noastră are de oferit comunității academice internaționale.

 

Ioan Chirilă: Mi-am depus oficial candidatura pentru ocuparea poziției de Rector al Universității Babeș-Bolyai

Standard

Ioan_Chirila1

Ne așteptăm ca anul 2020 să fie unul care aduce nu numai înnoirea echipei de conducere a Universității Babeș-Bolyai, ci și o schimbare de paradigmă pentru viața noastră universitară. Cum începe Noul An pentru președintele Senatului UBB?

Ioan Chirilă: Cu bucuria adusă de perioada sărbătorilor și de începutul de an calendaristic, am răspuns unei așteptări pe care o aveam în primul rând eu de la mine. Ea este, totodată, și o așteptare pe care o au de la mine colaboratorii, prietenii, colegii, un număr semnificativ de membri ai comunității noastre universitare. Am răspuns acestor așteptări înscriindu-mă în mod oficial în competiția pentru ocuparea poziției de Rector.

Această perioadă este una cu o semnificație specială pentru mine. În urmă cu o săptămână, mai exact în ziua de 7 ianuarie, mi-am depus oficial candidatura pentru ocuparea poziției de Rector al Universității Babeș-Bolyai, cu toate înscrisurile cerute de un asemenea demers. Este o perioadă în care s-au întâmplat multe lucruri pozitive, dar ea este în mod special marcată – din punct de vedere al acțiunii mele profesionale și al slujirii mele comunitare – de asumarea acestei responsabilități. În acest moment nu o schimbare de paradigmă mi se pare importantă, ci asumarea responsabilității de a fi Rectorul celei mai importante universități din România.

Dacă ar fi să exprimați în doar câteva cuvinte semnificația acestui gest, cum ați caracteriza dorința dumneavoastră de a vă asuma un asemenea rol în viitoarea construcție instituțională a UBB?

Ioan Chirilă: Așa cum am precizat, privesc această candidatură ca o formă de asumare a responsabilității în raport cu comunitatea universitară din care fac parte și la dezvoltarea căreia am contribuit prin activitatea mea intensă. Am ocupat de-a lungul carierei mele universitare mai multe poziții manageriale, care îmi dau posibilitatea de a pune experiența mea în slujba studenților, a cadrelor didactice, a cercetătorilor, a personalului administrativ sau auxiliar, a instituției noastre privită ca un întreg. Formarea mea spirituală, științifică, didactică și administrativă îmi dă posibilitatea să pot realiza o construcție la nivelul întregului, fără a face abstracție de specificul de dezvoltare a fiecărei componente, integrată într-un proces relațional al dezvoltării instituționale, potrivit exigențelor cerute de dezvoltarea societății digitale. De aceea, în proiectul managerial pe care l-am depus cu ocazia oficializării candidaturii mele, am expus ideea de Unitate-Bunătate-Bunăstare, pe care o asociez cu atașamentul față de valorile educaționale, multiculturale, științifice, morale, spirituale și umane ale Universității Babeș-Bolyai.

Ce așteptări aveți? Care ar fi profilul alegătorului dumneavoastră?

Ioan Chirilă: Îmi exprim speranța și credința că un număr suficient de mare de persoane se vor gândi, cu profesionalism și încredere, la ceea ce vom construi împreună în următorii 4 ani și îmi vor oferi sprijinul necesar pentru a ocupa funcția de Rector al Universității Babeș-Bolyai. Mă aștept ca majoritatea colegilor din universitate să fie alături de mine în acest efort de construcție instituțională.

Sandu Frunză despre privilegiul de a trăi în cea mai bună dintre lumile posibile

Standard

fspacÎn activitățile de Tutorial desfășurate azi, unul dintre studenții din anul întîi m-a întrebat: ce m-a făcut să aleg să fiu profesor la Facultatea lui preferată? Era vorba, evident, nu numai despre Facultatea lui, ci și despre Facultatea mea preferată (Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul UBB), în care simt că este o binecuvîntare să îmi duc viața în ultimii mai bine de 10 ani și unde sper că divinitatea îmi va da puterea de a mă regăsi (cu sănătate, muncă și pasiune) în următorii ani. M-am exprimat bine, nu e vorba doar de a-mi desfășura activitatea didactică și de cercetare, ci și de a-mi trăi viața în cel mai frumos mod posibil. Pentru că FSPAC este în primul rînd un mod de a fi și de ați trăi valorile fundamentale și abia în al doilea rînd un loc de muncă. FSPAC este un tărîm prin excelență al dialogului și al punerii împreună a omeniei, a toleranței, a gîndirii critice și a pluralității opțiunilor și viziunilor asupra lumii.

Cred că, în cea mai mare măsură, confortul pe care ți-l dă calitatea de membru al comunității FSPAC – fie că ești profesor, student sau ocupi vreuna dintre pozițiile administrative sau personal auxiliar – are la bază strategia competitivității și a dezvoltării personale care modelează viața academică organizațională. Climatul etic, acordarea de sprijin celor aflați în situații dificile, sprijinul oferit tuturor inițiativelor desfășurate în vederea realizării binelui public, susținerea prin toate mijloacele societății digitale a proceselor de predare și  învățare, stimularea creativității și inovării în activitățile de cercetare, crearea unui cadru propice pentru afirmarea personală, înțeleasă ca un bun prețios pentru dezvoltarea întregii comunități etc. – ar putea fi enumerate ca tot atîtea dimensiuni pe care se construiește ideea unei vieți bune trăite în calitate de membru al comunității academice a FSPAC.

În urmă cu 10 ani și cîteva luni am plecat de la Catedra de Filosofie Sistematică a UBB (pe care nu aș putea niciodată să o descriu altfel decît utilizînd simbolurile specifice unei lumi paradisiace) pentru că doream să fac lucruri mai aplicate și să dezvolt o serie de practici filosofice într-un mediu în care am avut intuiția că o să găsesc foarte mulți oameni cu deschidere spre astfel de activități. În felul acesta, am descoperit la FSPAC că am privilegiul de a trăi în cea mai bună dintre lumile posibile. Nu am simțit nevoia unei celebrări a celor 10 ani deoarece viața mea în toți acești ani s-a desfășurat în tot firescul ei.

Sandu Frunză și Ioan Chirilă: În loc de epilog la o carte de interviuri

Standard

chirila 1

Sandu Frunză: Distinse profesor Ioan Chirilă, cartea noastră de dialoguri „A învăța să trăiești veșnicia” a ajuns în cele câteva luni de la apariția ei să fie deja îndrăgită de public și a început să fie comentată și de autori cu înclinație spre discursul biografic. Cum explicați faptul că avem categorii atât de diverse de oameni care se apropie de această carte, iar pe diverse canale cititorii noștri continuă să se exprime entuziast în legătură cu conținuturile cărții?

Ioan Chirilă: Cred că este o carte vie. Există mai multe structuri mentale cărora o asemenea carte li se adresează și pentru care poate să apară ca o provocare. Pe lângă elementul biografic, cred că este importantă evidențierea unui mod al construirii intelectuale și al creșterii personale. Alături de dimensiunea personală, am sesizat că cititorii sunt interesați în cazul acestui volum de interferența dintre personal și instituțional, de modul în care personalitatea împrumută identitatea organizației sale și cum, la rândul său, organizația câștigă în prestigiu și competitivitate prin dezvoltarea individuală a profesioniștilor. În acest registru, eu am vorbit în ultima vreme despre necesitatea de a reda membrilor comunității noastre demnitatea de profesor, demnitatea de participant la viața și la construcția instituțională a UBB.  Există, de asemenea, o patină lirică și o evidentă revelare a libertății. Apoi, tema este atractivă prin forța proprie. Gândiți-vă la faptul că mulți caută lecții practice de viață care să le ofere o anume certitudine.

Sandu Frunză: La lansarea recentă a cărții desfășurată la BCU ați oferit un număr semnificativ de autografe. Probabil că cei care au stat liniștiți la rând pentru a le obține o să își dedice o parte din zilele de sărbătoare ale acestei luni pentru a vă citi gândurile exprimate în acest volum. Ce face ca „A învăța să trăiești veșnicia” să fie o carte tocmai bună de citit de sărbători?

Ioan Chirilă: Există un fond de tradiții liturgice, există elemente de uimire și de fericire, sunt dezvăluiri integrale sub semnul sincerității metanoice.

Sandu Frunză: Am văzut că una dintre lecturile care s-a făcut acestei cărți a fost din perspectiva unui proiect managerial pentru candidatura la Rectoratul UBB. În ce mă privește, nu am avut intenția de a face din dialogurile noastre suportul unui asemenea proiect. Singurul proiect dorit de mine era acela al revelării unui proiect de viață condusă prin muncă susținută (la care în cazul dumneavoastră s-a adăugat și o vocație venită probabil ca un dar al Transcendenței) spre realizarea unei vieți de succes – un posibil model de urmat de către tinerii de azi, atât în planul dezvoltării carierei profesionale și al implicării instituționale, cât și în cel al dezvoltării personale și împlinirii spirituale. Cum explicați că este posibilă și o lectură a acestei cărți din perspectiva așteptărilor legate de viitoarea candidatură pentru poziția de Rector al UBB, pe care o să o anunțați la timpul potrivit?

Ioan Chirilă: Chiar dacă a fost concepută cu ceva timp înainte, fiind lansată abia în acest context al apropierii timpului în care doritorii de a ocupa poziția de Rector al UBB o să își anunțe candidatura, este într-un fel firesc ca orice gest al unui candidat anunțat să fie interpretat prin prisma viitoarei sale candidaturi.

Eu am discutat în ultimele luni cu colegii din Universitate despre candidatura mea și mulți dintre ei mi-au propus sprijinul și mi-au oferit susținerea lor. Astfel că nu este nevoie de a lansa o candidatură pe care eu am anunțat-o deja în întâlniri colegiale, de multă vreme. Lansarea oficială a candidaturii, însă, se va face, potrivit calendarului stabilit de Universitate. Nu e nevoie de nici o muncă de lămurire, de dezbateri publice sau de intervenții de nici un fel ca un asemenea moment să se producă.

Cel mai probabil, faptul că noi am vorbit despre construcția instituțională la care am participat în diverse funcții de conducere în UBB ar putea fi interpretat ca fiind, în rezumat, un posibil punct de plecare al unui proiect managerial. Dar, așa cum știți, astfel de documente au un specific al lor în alcătuirea și elaborarea strategică. Așa cum bine știți, în dialogurile noastre nu am avut în vedere conturarea unui proiect managerial, ci mai degrabă o evaluare a unei evoluții în carieră și o relevare a câtorva aspecte ale muncii administrative pe care am depus-o. Nu m-am gândit în termenii unui proiect de candidatură deoarece aveam ca preocupare să subliniez faptul că în haosul contemporan șansa unei reconstrucții se ivește atunci când apar persoane gata să asume responsabilitatea unui amplu proiect strategic menit să facă din UBB o casă a performanței și a virtuților, a demnității academice.

Sandu Frunză: Am văzut că în această săptămână, în care am lansat și cartea noastră la Cluj, a avut loc cel de al doilea tur pentru alegeri la Universitatea din București. Nu a fost o surpriză pentru noi că a fost ales profesorul Marian Preda, care anterior a ocupat funcția de Președinte al Senatului Universității. Credeți că e posibil ca și în cazul Universității Babeș-Bolyai să se contureze o voință majoritară care să decidă că experiența acumulată în calitate de Președinte al Senatului este foarte utilă pentru cineva care dorește să conducă Universitatea din poziția de Rector?

Ioan Chirilă: Poate fi și așa, cert este faptul că din poziția de președinte al Senatului ai văzut modul în care se realizează actul de politici educaționale, de cercetare și de administrare.  Acestea îți oferă competențe de proiecție strategică, dar și o grilă de selectare a acțiunilor prin care se pot atinge targheturile fixate în limitele libertății legii și în înțelepciunea practică prin care se oferă substanță autonomiei universitare. Independent de candidatura mea, cred că ar fi de dorit să alegi un om care are experiența conducerii Senatului, care știe administrație, știe să slujească celorlalți de dragul performanței și pentru binele comunității. Există un număr suficient de mare de persoane din UBB care mi-au spus că sunt orientați spre o asemenea alegere.

Sandu Frunză: Cititorii noștri au sesizat că în dialogurile din „A învăța să trăiești veșnicia” ați insistat pe importanța contribuției dumneavoastră în planul medierii, al cultivării pluralismului și a dialogului în cadrul Universității noastre. Cum vedeți rolul viitorului Rector al UBB în relația cu celelalte Universități din Cluj, din Transilvania, din România, sau din toate țările cu o bună tradiție universitară?

Ioan Chirilă: Am vorbit despre asta la reuniunea Consorțiului Universitaria. Cred că pentru viitor e foarte important să consolidăm unitatea universitară, să nu mai dezvoltăm ideea preeminenței unora față de ceilalți, chiar dacă nu abandonăm ideea competiției. Pentru noi ar fi mult mai firesc să lăsăm ca valoarea să se mărturisească din sine, să dezvoltăm programe interdisciplinare și transversale, să devenim o reală Universitate integrativă. Un program de colaborare continuă cu universitățile din țară și din străinătate este în logica dezvoltării UBB. Face parte din strategia de recunoaștere și de internaționalizare la care ținem cu toții atât de mult. Pentru aceasta este nevoie ca, în punctele forte ale sistemului, valoarea să crească și să modeleze acțiunea practică.

Sandu Frunză despre Laszlo Alexandru în apărarea lui Mihail Sebastian

Standard

laszlo - sebastian

Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării este cunoscută ca fiind una dintre cele mai dinamice și deschise dintre facultățile Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Ea este, în același timp, un loc al dezbaterilor aprinse și creative. În această săptămînă a avut loc un eveniment de marcă, în organizarea Institutului pentru Studii de Holocaust și Genocid, în colaborare cu Centrul pentru Studiul Democrației, două dintre cele mai importante structuri științifice și de documentare ale Universității noastre.

Dezbaterea în jurul cărții „Cum se inventează un huligan? Mihail Sebastian ziarist la Cuvîntul”[1] semnată de gînditorul clujean Laszlo Alexandru a adus la aceeași masă pe autorul cărții, pe profesorul emerit Michael Shafir și pe profesorul Alexandru Florian, sub coordonarea conferențiarului Zoltán Tibori Szabó, directorul Institutului pentru Studii de Holocaust și Genocid. Participanții s-au dovedit niște polemiști foarte nuanțați, aducînd în prim plan nu numai personalitatea lui Mihail Sebastian, ci și contextul ideilor din epocă, aspecte ale culturii politice europene, atmosfera ideologică interbelică și situația creată de creșterea în intensitate a prezenței ideilor extremiste în perioada interbelică.

Cartea lui Laszlo Alexandru se dorește nu atît o polemică furtunoasă cu interpretările denigratoare la adresa scrierilor jurnaliste ale lui Sebastian, ci un gest de reparație, de readucere la locul cuvenit, de îndreptare a unei perspective strîmbe din care Mihail Sebastian ar putea fi receptat. Pentru un cititor obișnuit, caracterul polemic pare mai degrabă unul secundar, deși cartea se construiește în jurul unei controverse, deoarece izvorăște dintr-o atitudine polemică. Importantă mi se pare mai degrabă dorința autorului cărții de repunere a jurnalistului pe locul ce i se cuvine în cultura românească, cu toate aspectele controversate legate de generația interbelică din care făcea parte. Recurgînd la o bibliografie extinsă și la textele efective ale autorului, Laszlo Alexandru intră cu multă empatie, dar și cu obiectivitatea specifică unui cercetător experimentat, pe terenul publicisticii lui Sebastian. Ne sînt oferite citate foarte lungi care să evite posibilitatea unei interpretări desprinse de operă, de contextul articolului și al publicației în care autorul le scrie. Avem o bună familiarizare cu contextul epocii și cu mișcarea de idei. Totodată sînt identificabile și atitudinile și stările afective pe care articolele lui Sebastian le emană. Autorul cărții ne aduce nu numai articolele lui Sebastian, ci și mărturiile unor contemporani și vocea altor autori care interpretează textele acestuia. Toate acestea pentru a fi cît mai convingător în pledoaria sa pentru un Mihail Sebastian care își păstrează gîndirea lucidă și demnitatea personală în contextul tulburător în care își desfășoară activitatea.

Am asistat la un eveniment cu mulți tineri, elevi și studenți, profesori și cercetători, dar și jurnaliști și fani ai scrierilor lui Mihail Sebastian. Lansarea-dezbatere prilejuită de prezența lui Laszlo Alexandru și a cărții sale Cum se inventează un huligan? Mihail Sebastian ziarist la Cuvîntul a fost, printre altele, și un bun prilej de întîlnire a generațiilor sub semnul gîndirii critice, al criticii ideologiilor, al manifestării responsabilității în raport cu investigarea riguroasă, științifică a temelor abordate. A fost și un gest de recunoaștere a importanței pe care o are Mihail Sebastian în cultura română, din perspectiva unor dezbateri interdisciplinare.

 

[1] Laszlo Alexandru, Cum se inventează un huligan? Mihail Sebastian ziarist la Cuvîntul, (Chișinău: Editura Cartier, 2019).

Sorin Șipoș: „La Universitatea din Padova am găsit numeroși specialiști dornici să colaboreze cu noi”

Standard

sorin

S.F. Sîntem la finalul a două zile de mare intensitate intelectuală în care s-au desfășurat lucrările conferinței internaționale „De la centru la marginile Imperiului. Ideea imperială în spațiul european între istorie și literatură”, organizat de Universitatea din Oradea împreună cu Universitatea de Stat din Moldova și Universitatea din Padova. Găzduită de Universitatea din Padova, conferința pare să fie gîndită într-un context mai larg al unei colaborări ce are deja o tradiție, dar și în perspectiva unui angajament de sprijin în dezvoltarea viitoare a unor programe și proiecte academice comune. Știu că e un efort comun al mai multor persoane (pe care, dacă doriți, puteți să le menționați), dar aș vrea să știu cum a devenit, în percepția noastră, profesorul Sorin Șipoș sufletul unei colaborări de durată și cu rezultate semnificative în planul schimburilor academice, al cercetării și al colaborări strategice între Universitatea din Oradea și Universitatea din Padova?

Sorin Șipoș: În ultimii 10 ani am căutat parteneri de la universități europene pentru a internaționaliza cercetările de istorie de la Universitatea din Oradea. La Universitatea din Padova am găsit numeroși specialiști dornici să colaboreze cu noi, cei de la Universitatea din Oradea. O direcție de cercetare importantă, pe care ne-am asumat-o, este de-a investiga noțiunea de document istoric și relația dintre istorie și filologie. Ideea principală, de la care a pornit această colaborare, a fost aceea de a pune în dialog metode și strategii interpretative care provin din două domenii disciplinare diferite, cel al istoriografiei și cel al filologiei, confruntându-le, în special, pe terenul analizei textuale a documentului istoric, în multiplele sale aspecte şi dimensiuni. Întâlnirea dintre istorie şi filologie o regăsim în istoriografia pozitivistă, cu tot ceea ce noul curent a însemnat, respectiv critica de texte, dezvoltarea ştiin­ţelor auxiliare şi  relaţia dintre filologie şi istorie. Au fost organizate din anul 2009, opt manifestări științifice la care au participat colegi de la Universitatea din Padova, Departamentul de filologie romanică, iar mai apoi s-au asociat și Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, Universitatea de Stat din Moldova, Universitatea CaʼFoscari din Venezia. Conferințele reprezintă fără nicio o îndoială abordări inedite asupra raporturilor dintre istorie și filologie, a noțiunii de document istoric, dar, în egală măsură, și abordări clasice privind conceptul de document, de națiune, dar și asupra statutului istoriei ca disciplină  și istoriografiei ca produs științific.

Conferințele: Textus testis. Valore documentario e dimensioni letterarie del testo storico, Padova, 17 novembre 2009 (președinții comitetului de organizare: Dan Octavian Cepraga și Sorin Șipoș); Simpozionul internațional Istorie. Literatură. Politică, Oradea, 4-7 noiembrie 2010 (președintele comitetului de organizare: Sorin Șipoș); Nazione, Autodeterminazione e Integrazione nell’Europa Centro-Meridionale, martedì, 12 aprile 2011 Università Ca’ Foscari di Venezia; The Historian’s Workshop: Sources, Methods, Interpretations, the 5th Edition, Oradea-Chişinău, 26-28 May 2011 (președintele comitetului de organizare: Sorin Șipoș); UnʾIdea dʾEuropa. Prospettive storiche e filologiche da est e da Ovest, Padova, 10-11 noiembrie 2011 (președinții comitetului de organizare: Dan Octavian Cepraga și Sorin Șipoș); Simpozionul internațional Națiunea imaginată, Deva, iunie, 2016 (președintele comitetului de organizare: Sorin Șipoș); Simpozionul internațional Hermeneutica documentului medieval, Oradea, 4-7 noiembrie 2015 (președintele comitetului de organizare: Sorin Șipoș); Națiunea imaginată, Deva, 2017 (președintele comitetului de organizare: Sorin Șipoș) și Teme și metode de cercetare în istorie și literatură, Oradea, 2018 (președintele comitetului de organizare: Sorin Șipoș).

S.F.  Aș dori să ne spuneți: ce ar fi important pentru publicul academic, dar și pentru cel din afara universității, să afle despre publicațiile ce au rezultat în urma colaborărilor instituționale și ca o încununare a efortului de cercetare și dezbatere a universitarilor orădeni și a celor padovani?

Sorin Șipoș: Ca de fiecare dată, lucrările conferințelor au fost publicate și difuzate în marile biblioteci naționale și universitare. A fost, ca de fiecare dată, o muncă anevoioasă de la recenzarea lucrărilor, pregătirea pentru tipar și găsirea resurselor financiare. În toate aceste etape ne-am implicat într-o manieră responsabilă și cu mare profesionalism am reușit să tipărim volumele conferințelor. Volumule: Dan Cepraga, Sorin Şipoş, Textus testis. Valore documentario e dimensioni letterarie del testo storico, Editura Universităţii din Oradea, Oradea-Padova, 2010, 239 p.; History and Archaeology in Central Europe. New Historiographical Interpretations, coordinators Florin Sfrengeu, Éva Gyulai, Sorin Şipoş, Delia Radu, Editura Universităţii din Oradea, Oradea, 2011, 203 p.; Sorin Şipoş, Dan Octavian Cepraga, Ioan Aurel Pop, Textus Testis. Documentary Value and Literary Dimension of the Historical Text, Romanian Academy. Center for Transilvanyan Studies, Cluj, 2011, 281 p.; The Historian’s Atelier: Sources, Methods, Interpretations, coordonatori: Sorin Şipoş,  Gabriel Moisa, Florin Sfrengeu, Mircea Brie, Ion Gumenâi, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2012, 280 p.; Categorie europee. Rappresentazioni storiche e letterarie del ”Politico”, Transylvanian Review, Vol. XXIII, Supplement No. 1, coordonatori: Sorin Șipoș, Federico Donatiello, Dan Octavian Cepraga, Aurel Chiriac, Romanian Academy, Center for Transylvanian Studies, Cluj-Napoca, 2014, 319 p.; Potere e imaginari politico in Europa. Radici Storiche, modelli antropologici, representazioni letterare, Sorin Șipoș, Dan Octavian Cepraga, Giulia Ambrosi, Supplement, Cluj-Napoca, 2015; Tradiții istorice și perspective europene, coordonatori: Sorin Șipoș, Dan Octavian Cepraga, Ion Gumenâi, Chișinău, 2015; Națiunea imaginată, Oradea, 2019 s-au bucurat de o bună primire în lumea științifică și sunt rodul unei colaborări deosebite între colegii din mai multe instituții din România și din Europa.

S.F.  Care sînt proiectele instituționale și cele interpersonale pe care intenționați să le dezvoltați în perioada următoare? Care e spiritul în care cele două Universități Europene (una din spațiul cultural italian al Padovei, cealaltă din cel al culturii românești din Oradea) se vor sprijini reciproc în integrarea în spațiul dialogului universitar internațional în activitățile științifice, cele de predare, de cercetare, de dezvoltare tehnologică și de implicare în rezolvarea unor probleme ale comunității?

Sorin Șipoș: Dorim ca în anul următor să finalizăm volumul conferinței organizate la  Oradea, intitulată Teme și metode de cercetare, și să continuăm colaborarea științifică prin organizarea de noi manifestări științifice comune. După semnarea acordului de colaborare instituțională dintre Universitatea din Oradea și Universitatea din Padova, îmi doresc ca să putem să organizăm doctorate în cotutelă pe teme de cercetare comune și să extidem colaborarea științifică la nivelul Școlilor Doctorale din Oradea și Padova.

Ioan Chirilă: „Intenționez să devin Rector al Universității Babeș-Bolyai”

Standard

chirila 3

S.F. Având în vedere că deja noi am publicat o carte de interviuri în care vă deschideați spre public dăruindu-i o întreagă lume, mulți dintre prietenii mei mă întreabă: când își va anunța profesorul Ioan Chirilă candidatura pentru ocuparea poziției de Rector al Universității Babeș-Bolyai? Deși pentru noi este destul de clar că această candidatură va fi anunțată atunci când dumneavoastră o să considerați că a sosit momentul potrivit, există persoane care doresc să eliminați această ambiguitate în legătură cu dorința de a deveni Rector al UBB. De ce nu v-ați lansat candidatura până acum?

Ioan Chirilă: Am precizat în mai multe rânduri că îmi voi depune candidatura pentru ocuparea funcției de Rector al Universității Babeș-Bolyai. Atunci când am adoptat în Senat metodologia pentru alegeri, am discutat la nivelul conducerii universității că depunerea candidaturilor se face la finele lunii ianuarie 2020. Credeți că ar fi trebuit să încalc chiar eu ceea ce am agreat cu colegii noștri și să-mi lansez candidatura mai repede? Nu cred că era cazul. Dar îmi amintesc că în cadrul interviurilor pe care vi le-am acordat în vederea publicării în volum[1], am exprimat dorința mea de a mă implica în continuare în viața UBB, inclusiv din postura de Rector. Intenționez să devin Rector al Universității Babeș-Bolyai. Îmi voi depune candidatura potrivit cu procedurile stabilite în Metodologia alegerilor.

S.F. Acum că ne este mai clar că intenționați să deveniți Rector al Universității Babeș-Bolyai aș dori să vă rog să menționați trei lucruri care vă recomandă pentru ocuparea acestei poziții.

Ioan Chirilă: Nu cred că este momentul potrivit să mă laud. Dar pentru cei care întreabă aș putea menționa: 1) experiența de natură managerială și de gândire strategică adunată în cei peste 12 ani de implicare în diverse funcții de conducere; 2) o foarte bună cunoaștere a UBB (atât în punctele tari, cât și în cele care ar mai trebui îmbunătățite) și a schimbărilor ce se prognozează în câmpul universitar internațional în perioada următoare. Ceea ce îmi permite să coordonez un plan de dezvoltare a unei instituții dinamice, capabilă să se reformuleze din mers; 3) deschiderea mea spre dialog, orientarea mea constant irenică (de om al păcii), de creare a bunei înțelegeri prin slujirea celorlalți.

S.F. UBB este într-o perioadă în care se celebrează din perspectiva unei tradiții luminoase. Spuneți-mi trei lucruri pe care le veți menține –  în cazul în care o să ajungeți Rector al UBB – din ceea ce găsim azi ca făcând parte din viața noastră universitară?

Ioan Chirilă: Mă bucură faptul că sunt parte a unei asemenea tradiții. Am să menționez doar câteva aspecte: deschiderea multiculturală; dimensiunea Humboldiană; diversitatea specializărilor, cu mențiunea că o cunoaștere integrală presupune azi o viziune interdisciplinară; implicarea activă în viața comunității. Așadar, voi valoriza elementele deja existente cu privire la multiculturalitate, la complexitatea dinamicii formare-cercetare-aplicare, la implementarea valorilor legate de Unitate-Bunătate-Bunăstare aduse în comunitatea noastră de către UBB.

S.F. Care sunt primele trei lucruri pe care o să le schimbați?

Ioan Chirilă:  Nu aș genera un proces major de schimbare. Prefer conceptul de restaurare a firescului lucrurilor. Și atunci aș vorbi despre o creștere a responsabilității și asumării valorilor promovate de UBB. Aș insista în mai mare măsură pe punerea la lucru a tehnicilor de comunicare instituțională (internă și externă) cu accent pe transparență și etică. În fine, aș milita pentru o administrare centrată în mai mare măsură pe toți slujitorii acestei instituții academice.

S.F. Vă rog să menționați trei aspecte care nu ar trebui să lipsească în viitor din profilul educațional și științific al UBB?

Ioan Chirilă: Cred că universitatea noastră ar trebui să se mențină în elita instituțiilor de învățământ superior din România. Pentru viitor consider că sunt importante următoarele aspecte: 1) Aspectul multicultural susținut de o internaționalizare ce utilizează toate mijloacele unei societăți digitale; 2) Aspectul dezvoltării curriculare și al înnoirii aduse de cercetarea științifică și creativitatea pusă în joc de membrii comunității noastre universitare; 3) Aspectul etic de instituție unitară responsabilă pentru sine și slujitoare a societății.

 

A consemnat Sandu Frunză

 

[1] Ioan Chirilă, A învăța să trăiești veșnicia. Un dialog cu Sandu Frunză, (Cluj: Școala Ardeleană, 2019).