Cu Elena Abrudan despre comunicare, media și cultură

Standard

Sandu Frunză: Sînteți recunoscută ca fiind una dintre cele mai complexe personalități din științele comunicării. Departamentul de jurnalism pe care îl conduceți de mai mulți ani este una dintre cele mai dinamice și inovative structuri educaționale din cadrul Universității Babeș-Bolyai. Care sunt direcțiile principale și înnoitoare pe care se dezvoltă azi formarea profesională a comunicatorilor în programele universității noastre? Cum răspunde sistemul educațional provocărilor pe care le aduce azi piața comunicării?

Elena Abrudan: Este o întrebare generoasă care merită un răspuns pe măsură. Trebuie să remarcăm că, în timp, s-a schimbat raportul între putere și cunoaștere. Față de vremea când cunoașterea avea nevoie de susținerea puterii, de finanțare și asigurare logistică pentru realizarea cercetărilor, elaborarea noilor teorii și deschiderea de noi drumuri, acum cunoașterea este putere, în sensul că puterea aparține celor mai relevante domenii ale cunoașterii. Iar poziționarea studiilor universitare de științe ale comunicării pe un domeniu relevant al cunoașterii, cum este domeniul IT&C, .conduce la schimbări majore în metodele de predare și accesare a cunoștințelor, precum și în elaborarea, furnizarea, dar și accesarea și consumul informațiilor de către specialiști și de către un public tot mai larg. Practic, este vorba și de creșterea importanței domeniului nostru pe de o parte în ansamblul științelor umaniste și sociale, pe de altă parte în ansamblul domeniilor relevante ale cunoașterii. Detaliez aceste aserțiuni.

Trecerea presei în online, fie din pricina lipsei finanțării, fie a distanțelor la care trebuie să ajungă informația, în era globalizării și a imposibilității de a transmite informația în format print, în timp real, iar mai nou, din cauza pandemiei care ne-a obligat la izolare a condus la digitalizarea tuturor formelor comunicării. Această oportunitate a fost folosită de comunicatori într-o modalitate eficientă, prin apariția variantelor online ale ziarelor, revistelor, campaniilor de presă și de publicitate, prin mutarea comunicării cu mediul politic, administrativ și economic în formate online. Iar dezvoltarea rețelelor de socializare a deschis o cale facilă pentru toți cei care erau interesați să-și transmită mesajele unui public larg. Pe de o parte, asta a înseamnă că nu toți cei care comunică azi sunt specialiști în comunicare, deci nu sunt respectate normele deontologice ale profesiilor din jurnalism și comunicare. Pe de altă parte, posibilitatea de a fi anonim în mediul online, de folosi conturi false și faptul că viteza cu care sunt distribuite informațiile în online îngreunează verificarea acestora a facilitat răspândirea a ceea ce numim acum fake news. Această situație sporește importanța educației media în rândul studenților și, mai larg, în rândul întregii populații. Încă din copilărie, apoi în perioada adolescenței și a maturității, este bine ca cetățenii să fie cuprinși în programe educaționale care să le ofere și elemente de educație media. Iar universitățile și-au asumat rolul pe care trebuie să-l joace în acest proces. De exemplu, în Universitatea Babeș-Bolyai sunt organizate programe post universitare, cursuri la distanță, cursuri de învățare de-a lungul întregii vieți și cursuri specializate, care au un public numeros și eterogen în ce privește vârsta și nivelul de educație al participanților. Cadrele didactice se implică benevol în aceste activități tocmai pentru că înțeleg importanța lor. La nivelul Departamentului de Jurnalism și Media digitală există deja în curriculum cursuri de educație media, această componentă regăsindu-se parțial și în varii cursuri specifice acestei specializări. Desigur, la nivelul specializării noastre, educația media trebuie susținută de o pregătire serioasă, menită să asigure însușirea de către studenți a unor cunoștințe și abilități tehnice, ajutată de achiziționarea celei mai noi tehnologii în domeniu. Deși este vorba de sume consistente, s-au făcut pași importanți în dotarea studiourilor și laboratoarelor la cele mai înalte standarde. Înțelegem cu toții, că achiziționarea și folosirea dispozitivelor și programelor oferite de implementarea noilor tehnologii este o necesitate în condițiile circulației informațiilor în plan global. Tocmai de aceea, încă în 2010 noi am organizat primul program de Media Digitală la noi în țară, o specializare cu un curriculum orientat spre înțelegerea și însușirea tehnicilor de comunicare în era digitală. Noi am înțeles de la început că pentru a fi un actor important pe piața comunicării trebuie să fim la același nivel cu instituțiile de învățământ din Occident, atât ca pregătire, ca nivel de cunoaștere, cât și ca logistică, ca posibilitate tehnică de a accesa inovațiile digitale și schimbările care le urmează în plan tehnic și informațional. Faptul că inovațiile apar și se implementează într-un ritm accelerat, face necesară adaptarea și schimbarea vechilor conținuturi și metode de management al conținuturilor și al resursei umane participante la acest proces, lucru valabil atât în instituțiile de învățământ, cât și în instituțiile media.

Sandu Frunză: Există azi o tendință, în discursul public internațional, de a credita ideea că umanitatea se află într-o criză profundă și de a lega starea de criză pe care o parcurge societatea contemporană de o criză de natură morală specifică omului occidental. Credeți că putem particulariza această perspectivă și să spunem că atunci cînd se vorbește de o criză pe care o traversează comunicarea mediatică am putea să o asociem cu o diminuare a interesului pentru practicile etice în discursul mediatic?

Elena Abrudan: În răspunsul meu anterior, am atins parțial această problematică, spinoasă, de altfel, pentru că afectează producătorii de conținuturi media, consumatorii și chiar poate să indice o scădere a standardului etic în societate. Ei bine, în momentul în care presa a devenit o afacere, conținuturile difuzate publicului larg vizau spectaculosul, chiar și cu prețul renunțării sau doar atenuării unor norme deontologice, specifice jurnalismului. După primele manifestări, jurnaliștii au găsit soluții pentru rezolvarea acestei situații și rămânerea în cadrul deontologic al presei de opinie. Însă noile tehnologii permit accesul tuturor la comunicare în spațiul public: jurnaliști, comunicatori și simpli cetățeni, își aduc contribuția la diversificarea informațiilor difuzate publicului, prin noile formate și rețele specifice mediului online. Din păcate, lipsa specializării și înregistrarea evenimentelor în format audio-video, prin folosirea unor dispozitive mai puțin performante, a condus la scăderea drastică a calității conținuturilor și, uneori la încălcarea normelor eticii jurnalistice. De asemenea, numărul mare de discursuri și viteza cu care apare informația în mediul online permite anonimatul autorilor și lipsa verificării temeinice a informației ceea ce predispune, de asemenea, la încălcarea normelor etice. 

Pledoaria mea pentru necesitatea educației media la toate vârstele presupune tocmai posibilitatea eliminării acestor neajunsuri, care acum pot să pară unora ca scădere a interesului pentru moralitate în comunicarea mediatică. Eu cred că nu întotdeauna este vorba de rea voință, deși ne confruntăm cu destule situații în care scopul evident este manipularea opiniei publice. Prin accesul la educație media, în cazul publicului larg și prin accentuarea specializării și achiziționării abilităților de producție, difuzare și consum al conținuturilor media, în condițiile digitalizării formelor de comunicare, în cazul studenților și profesioniștilor media, credem că se poate reduce simțitor numărul celor mai puțin interesați de normele etice și, implicit, se poate asigura o bază care să permită analiza și discernerea a ceea ce este adevărat sau fals în discursurile care populează spațiul public. 

Sandu Frunză: Mi-au reținut atenția două tendințe în discursul despre ceea ce se întîmplă azi în comunicarea mediatică: pe de o parte, o perspectivă care subliniază excesiv elementul crizei în care se află azi jurnalismul – cu sublinierea îndepărtării acestuia de creația culturală și de ideea promovării interesului pentru cultură; iar pe de altă parte, perspectiva care arată că ne aflăm în etapa dezvoltării unui nou tip de cultură, cultura de masă – iar jurnaliștii joacă un rol important nu numai în difuzarea acestei culturi, ci și în apariția și dezvoltarea ei. Aș dori să vă întreb: cît de confortabil se simte un om de cultură în domeniul comunicării mediatice? În ce măsură are el responsabilități în raport cu cultura? Cît de importantă este educația culturală în formarea unui specialist care dorește să activeze în domeniul comunicării și cît de mult îi va folosi în practicile sale profesionale?

Elena Abrudan: Cred că trebuie să luăm în considerare funcția de integrare socială a culturii și a comunicării care folosesc un limbaj simbolic pentru a transmite întreaga experiență cognitivă și practică a indivizilor. Ne amintim că Umberto Eco considera cultura ca proces de semnificare și de comunicare care se produce simultan, existența codurilor de semnificare comune permițând transmiterea și interpretarea mesajului, deci realizarea actului comunicării. În era postmodernă, asistăm la o nouă realitate culturală, care presupune o schimbare de paradigmă, renunțarea la concepțiile culturii clasice și dezvoltarea unor stiluri care înainte erau periferice. Pentru a-mi construi răspunsul, dintre caracteristicile paradigmei culturale postmoderne amintesc aici doar ștergerea granițelor dintre cultura înaltă a elitelor și cultura de consum, coborârea artei în cotidian, apropierea între artă și tehnică și omniprezența comunicării mediatice. Aceste caracteristici sugerează o nouă formă de civilizație, post-industrială și cu o economie bazată pe cunoaștere, în sensul că aceasta trebuie să fie performantă economic și să aibă ca rezultat aplicații tehnice care să contribuie la optimizarea funcționării societății. Acum este recunoscută contribuția economică a artei în societate datorită posibilității de a crea noi locuri de muncă, în instituții de cultură, în turism și dezvoltare sustenabilă. Pe de altă parte este acum recunoscută capacitatea expresiei artistice de a rezolva probleme sociale și de a transmite valori prin realizarea de produse artistice implicate în procesul de reflectare a realității prin accentuarea și interogarea problemelor existente în societatea contemporană. Treptat, pe lângă literatură, pictură, fotografie, artă stradală, artă digitală, s-au dezvoltat industriile culturale și creative care promovează artele aplicate (design graphic, design industrial, design de moda și design interior) și proiecte inovative cu o puternică componentă creativă, capabile să atragă artiști cu propuneri înnoitoare și adeziunea unui public larg, interesat de implicarea artei în rezolvarea problemelor cetății.

Înțelegerea rolului culturii și artei în societate conferă importanță sporită reflectării în media a evenimentelor culturale și lărgește aria subiectelor acoperite de jurnalismul cultural, accentuând componenta economică prin recunoașterea necesității sporirii valorii economice și sociale a activităților creative. Obiectul jurnalismului cultural este arta și activitatea creativă, dar și politicile culturale, instituțiile și actorii culturali. Arta include literatura, artele vizuale, muzica, filmul, teatrul, dansul, fotografia, arhitectura si designul. Aceste domenii ale artei fac parte din cultura înaltă (high culture) și / sau din cultura populară (pop culture). Cultura de masa include și televiziunea, radioul, filmele și jocurile digitale. În sens larg, cultura include totul, de la gastronomie și grădinărit la arhitectura peisagistică și start-upuri inovative. Acoperirea mediatică a subiectelor culturale și artistice poate influența politicile culturale și poate crea un public pentru artă, iar trecerea jurnalismului cultural în mediul online facilitează extinderea comentariilor în mediul de Business, Travel și Lifestyle. În era globalizării, comunicarea culturală se adresează unor straturi sociale diferite, grupuri de vârstă diferite, țintește diferite segmente de public sau domenii: femei, copii, tineret, automobilism filatelie, pescuit. modă, sport. Detaliez în continuare câteva aspecte ce țin de genurile jurnalismului cultural, stilul, importanța jurnalismului cultural ca formă de exersare a gândirii critice și misiunea jurnalistului cultural.

Cele mai importante forme ale jurnalismului cultural în print sau online sunt, recenzia, eseul, cronica, interviul, portret/profil și reportajul. Dar, evenimentele culturale sunt acoperite și în însemnări culturale, postări pe bloguri sau comentarii. Indiferent de forma în care alegem să abordăm evenimentele culturale, pe lângă descrierea obiectivă a produsului cultural comentat și promovarea sau sancționarea lui, ținând cont de publicul căruia ne adresăm, textul trebuie să cuprindă și aprecieri critice care favorizează exprimarea vocii personale a jurnalistului. Spiritul critic poate fi până la un punct o formă a exprimării subiectivității pretinse de Jurnalismul cultural, dar poate să fie mai mult decât atât. Abordarea critică joacă un rol important în sprijinirea industriilor culturale și creative și ajută artiștii să se dezvolte și să evolueze spre zone noi, neexplorate încă, fiind totodată un factor major în formarea publicului pentru evenimente culturale și artistice. Totuși, abordarea critică a produselor culturale este independentă față de marketing sau valoarea economică a produselor culturale analizate. Atitudinea critic-evaluativă se aplică produsului artistic, și autorului, fiind responsabilă de argumentele pe care le aduce în sprijinul opiniei exprimate și limbajul în care se adresează în funcție de publicul țintă . 

Pe de altă parte, jurnaliștii culturali pot avea rol de mediatori între evenimentele culturale și public. Ei sunt cei care pot traduce terminologia specializată pretinsă de abordarea critică într-un limbaj accesibil publicului larg. La fel de important este ca ei să poată observa noutatea propusă de artiști, direcția în care evoluează arta și să transmită aceasta încercând să formeze gustul publicului, mergând uneori chiar împotriva opiniei publice. Astfel, misiunea jurnalistului cultural se extinde dincolo de acoperirea evenimentelor culturale și recenzarea produselor și manifestărilor artistice, prin cercetarea pieței de artă, cunoașterea valorilor tradiționale și a noilor veniți în spațiul cultural. E bine să existe cât mai multe interviuri, reportaje și portrete despre artiști, galeriști, curatori, regizori, actori, muzicieni, instituții de cultură și artă, muzee, centre culturale, spectacole, târguri și festivaluri, instituții media care prezintă și organizează dezbateri pe teme culturale, site-uri culturale și de artă sau chiar despre proiectele administratei locale pe cultură și industrii creative sau proiectele inovative propuse de companiile centrate pe tehnologia informației și comunicării. Această perspectivă complexă asupra fenomenului cultural poate să atragă și să formeze un public pentru evenimentele culturale și să atragă tinerii spre consumul de artă și chiar să-i motiveze să devină antreprenori sau manageri culturali. Pentru a facilita pregătirea tinerilor dornici să activeze într-un domeniu care presupune un background cultural vast, specializare și capacitatea de a avea inițiative antreprenoriale, în curriculumul Departamentului de Jurnalism și Media Digitală sunt prevăzute, la nivel licență și master, cursuri de Jurnalism cultural, Comunicare vizuală, Managementul industriei de carte, Cultură vizuală, Management media, Comunicare simbolică, Cultura media, Management cultural, Antreprenoriat în media digitală, Economia bunurilor simbolice. De un real folos sunt și proiectele de presă scrisă, fotojurnalism, în audio-vizual sau grafică digitală realizate de studenți și prezentate în cadrul evenimentului Zilele Culturii Media pe care îl organizăm anual.

Sandu Frunză: Dumneavoastră – ca personalitate culturală, profesoară, cercetătoare și creatoare în științele comunicării – cum vă circumscrieți contribuția personală pe care o aduceți în planul creației culturale și în cel al cercetării științifice în domeniul comunicării?

Elena Abrudan: În virtutea profesiei mele, întotdeauna am încercat să realizez și să mențin un echilibru între activitatea de predare, cercetare și creație. Trebuie să mărturisesc totuși, că o bună perioadă de timp am acordat o atenție sporită activității didactice și cercetării, pentru că performanța profesională se obține și este susținută de o serioasă muncă de cercetare. În plus, nu poți să fii un bun specialist dacă nu cunoști cele mai noi tendințe de dezvoltare în domeniul tău. Asta presupune cercetare, elaborare de lucrări științifice, participare la conferințe, organizarea de evenimente și proiecte inovative pentru studenți. Toate acestea m-au ajutat să inițiez și să organizez programele de licență și master pe care le avem acum în cadrul Departamentului de Jurnalism și Media digitală, proiectele extracurriculare, centrele de cercetare și un colectiv alcătuit din cadre didactice titulare și asociate, colaborarea cu profesioniști media, cu alumni, într-un cuvînt, să asigur managementul Departamentului nostru. Lucrările științifice și proiectele extracurriculare de producție media organizate la nivelul Departamentului – Studentpress, RadioUBB Online, UBBTV, Media Project – ne-au ajutat să dezvoltam noi programe, cursuri și proiecte care să răspundă provocărilor actuale: pe de o parte digitalizarea, pe de altă parte creativitatea și alte abilități specifice domeniului.

Ca exemplificare a diversității de orientări și direcții de dezvoltare pe care le propunem studenților am amintit anterior programul de Jurnalism Română, Maghiară și engleză, specializarea Media digitală și mai menționez programele noastre de masterat: Producție media, Media Communication, Management media, Digital Media & Game Studies. 

O parte din programele și cursurile menționate anterior au fost inițiate de către mine, la nivel licență, master și în cadrul Școlii doctorale, cu un dublu scop: acela de a-i ajuta pe studenți să devină specialiști în comunicare și pentru a facilita apropierea tinerilor de lumea artei, a culturii înalte, care pretinde o inițiere, o cunoaștere profundă a codurilor și tehnicilor de exprimare folosite de artiști în arta modernă/postmodernă și contemporană; această cunoaștere fiind chiar una dintre condițiile atingerii excelenței în Jurnalismul cultural. În paralel, mi-am exersat abilitățile de Jurnalist cultural, eseist, critic literar și de artă prin reportajele, eseurile și comentariile pe marginea operelor literare și de arte plastice publicate în presa culturală și în volume colective realizate împreună cu studenții și cu colaborarea colegilor din filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor: ”Lucian Blaga. Imagine și cuvânt”, ”Scriitori Clujeni în dialog”. În același registru se înscriu și proiectele de grafică digitală și de interviuri video, organizate cu studenții în cadrul Centrului Media UBB. 

Sandu Frunză: Ne așteptăm ca actuala pandemie să aducă schimbări radicale în toate domeniile de activitate. Există voci care spun că pînă și condiția umană trebuie redefinită și reconstruită din perspectiva unei noi filosofii de viață. Dumneavoastră, care sunteți o participantă activă la construcția instituțională și la dezvoltarea științelor comunicării, cum credeți că va evolua jurnalismul în etapa viitoare? Care sînt tendințele pe care le vedeți venind în fluxul principal al culturii comunicării media?

Elena Abrudan: Într-adevăr, după perioada de încercări de modernizare a conținutului și a infrastructurii necesare comunicării în era noilor tehnologii, o perioadă marcată de apetența românilor pentru folosirea celor mai noi dispozitive și trecerea procesului comunicării în online, constatăm că instituțiile media și școlile de jurnalism și comunicare au trecut prin greutăți, mai ales datorită lipsei finanțării și a inerției unei părți a comunicatorilor care au împiedicat adaptarea suficient de rapidă în utilizarea noilor tehnologii. Nu e cazul nostru, consider că noi am sesizat din timp schimbările și am făcut pașii necesari prin direcționarea studiului comunicării digitale. Dar e nevoie acum să reflectăm asupra câtorva aspecte care ar putea facilita rezolvarea problemelor referitoare la producția și difuzarea conținuturilor în mediul online și care ar permite trecerea spre o formulă managerială care să fie viabilă în viitor. Este nevoie de o analiză lucidă a situației în care se află jurnalismul ca și profesie și studiile de jurnalism la ora actuală. Iar primul aspect se referă la managementul abundenței de informații în mediul virtual. 

Creșterea cantității de informații disponibile și a vitezei de difuzare a informațiilor mută accentul de pe culegerea de informații și editare la managementul acestei abundențe în sensul de a evita ca această cantitate să erodeze credibilitatea obținută prin informații bine verificate. Digitalul reașază modalitatea în care circulă informația și facilitează accesul la cunoștințe. Se accentuează tendința publicului de a se informa din mediul online fapt care accentuează necesitatea dobândirii competențelor de comunicare în mediul online. Până acum școlile de jurnalism au reacționat la această situație prin organizarea unor noi programe și cursuri specializate care au ca scop pregătirea tinerilor comunicatori să adapteze și să reînnoiască producția de conținut conform noilor cerințe pretinse de circulația informației în mediul online. Instituțiile de presă au încercat să se adapteze prin trecerea în online și folosirea tinerilor comunicatori, mai abili în utilizarea noilor tehnologii.

E nevoie acum și de o transformare a conținuturilor jurnalistice care trebuie adaptate la necesitățile utilizatorilor de informații în mediul virtual. A crescut importanța rețelelor de socializare și a agregatoarelor de știri ceea ce schimbă modul în care este consumată informația în mediul online. Tendința publicului spre entertainment pretinde crearea unor materiale atractive, provocatoare și spectaculoase care să atragă atenția și să fidelizeze consumatorii. Acest lucru nu trebuie să scadă valoarea conținutului; dimpotrivă, trebuie menținută preocuparea pentru livrarea unor informații relevante și menținerea spiritului critic în abordarea subiectelor. Această situație accentuează necesitatea schimbării modelului de management al organizației prin promovarea unor jurnaliști valoroși care să beneficieze de independență în realizarea sarcinilor și adaptarea conținuturilor la schimbările din era digitală. Se impune de asemenea recrutarea talentelor de top, specializarea continuă a tuturor jurnaliștilor din redacție, pentru a fi la curent cu noutățile de ordin tehnologic care apar cu rapiditate și se schimbă constant. Școlile de Jurnalism și comunicare răspund la aceste exigențe prin organizarea de cursuri specializate, intership-uri și proiecte extracurriculare prin care tinerii au ocazia să se specializeze și să colaboreze cu profesioniști media de succes.

O altă cerință este necesitatea găsirii unui model de afaceri care să susțină jurnalismul și, implicit, independența editorială a instituției de presă. Orientarea jurnaliștilor spre criterii de calitate normative cum ar fi relevanța, corectitudinea, caracterul actual sunt factori care sporesc valoarea de brand a instituției de presă, ceea ce este de natură să atragă un public dispus să plătească pentru conținutul livrat în mediul online. Deocamdată există câteva organizații mai noi care se susțin din donații (Recorder.ro, Rise Project, Casa jurnalistului) sau vânzarea revistelor print la chioșcuri sau prin abonamente (Decât O Revistă). Din aceste exemple înțelegem că nu toți managerii sunt de acord cu un model sau altul, căutarea modelului de afacere rămâne deschisă în continuare. Dar atragerea susținerii financiare de la populație se bazează pe calitatea conținuturilor livrate publicului și, mai larg pe credibilitatea informațiilor difuzate care contribuie decisiv la construirea brandului unei instituții de presă. Valoarea brandului poate să atragă consumatorii, să-i fidelizeze și să-i determine să contribuie la susținerea financiară a instituției de presă respective. Mai adăugăm imperativul promovării unor comunicatori și jurnaliști valoroși care să fidelizeze publicul prin livrarea unor conținuturi relevante și să ajute la formarea tinerilor comunicatori. Organizarea în școlile de jurnalism a programelor de masterat și a cursurilor de management media, crowfunding și antreprenoriat în media digitală pot să faciliteze organizarea de start-up-uri și introducerea inovațiilor necesare înnoirii procesului comunicării în era digitală.

În plus, spiritul critic și abordarea comunicării din perspectivă etică presupune respectarea criteriilor de calitate și abordarea critică a informației, prin urmare trebuie să avem în vedere educația media încă din școală. Ea poate să faciliteze însușirea abilităților de analiză a producției media, a gândirii critice și, implicit, abordarea din perspectivă etică a conținuturilor și practicilor de comunicare în mediul online. 

Sandu Frunză despre empatia Universității Babeș-Bolyai cu cei vulnerabili

Standard

Cred că cea mai bună veste pentru această săptămînă este cea a întîlnirii de lucru dintre conducerea Universității Babeș-Bolyai și delegația Comisiei ONU pentru Refugiați (UNHCR), reprezentată în România prin doamna Nisreen Rubaian.

O perioadă de criză majoră cum este cea pe care o parcurgem în prezent poate avea ca efect și faptul că trăindu-ne propriile noastre vulnerabilități am putea fi tentați să avem o sensibilitate scăzută în raport cu cei care au un grad mai mare de vulnerabilitate decît noi. Micile noastre suferințe sau disconfortul cotidian adus de unele aspecte ale crizei pandemice ar putea să ne facă să nu mai vedem sau să facem abstracție de suferința semenilor noștri – a celor de aproape sau a celor mai de departe.

Universitatea Babeș-Bolyai își dezvăluie, încă o dată, vocația sa umanistă prin interesul arătat străinului, marginalului, celui defavorizat de soartă, celui discriminat de viață, celui nedreptățit de conjuncturile sociale sau politice, celui a cărui vulnerabilitate pare să fie greu de depășit. Și adesea este aproape imposibil de depășit dacă nu se pun în joc resursele comunității, resursele umaniste ale celor care ar putea, sub diferite forme, să acorde sprijin, să iasă din indiferență, să fie empatici și activi în raport cu problemele semenilor lor.

Adesea ne este frică de alteritate, de violența imaginarului simbolic cu care este învăluit străinul, ne este dificil să ne apropiem de cei care gîndesc și trăiesc altfel decît noi sau pe care îi percepem ca fiind total diferiți de noi. Pînă la un punct este firesc să avem astfel de trăiri, care cel mai adesea nu sînt legate de ceva negativ, ci mai degrabă de o ambiguitate care ne înconjoară sau pe care o cultivăm în raport cu alteritatea. Însă, grija pentru celălalt face parte din modul de a fi al omului ca parte a societății civilizate. E un semn de civilitate și de civilizație. Este un semn de asumare și deschidere culturală faptul că reușim să ne depășim instinctele de respingere în raport cu „străinul” și punem în joc o etică a grijii pe care o manifestăm ca starea firească a condiției noastre de oameni creatori de civilizație.

De data aceasta este vorba de refugiați. Oameni cu viețile distruse, care vin spre noi nu ca spre un pămînt al făgăduinței, ci ca spre niște ființe asemenea lor, ființe care au o minte, un suflet și care se desăvîrșesc prin dimensiunea spirituală semănată în ei încă în actul creației dintru  început. Despre acești oameni vreau să susțin că a fost vorba în întîlnirea dintre Rectorul Daniel David și reprezentanta UNHCR Nisreen Rubaian.[1]

O asemenea întîlnire nu e deloc surprinzătoare. Ea vine cumva de la sine. Îmi vin pe moment în minte cel puțin 3 aspecte:

  1. Universitatea Babeș-Bolyai este un spațiu al pluralismului, al multiculturalismului, al creației științifice de performanță și al orientării clare a practicilor academice spre rezolvarea problemelor comunității
  2. Universitatea Babeș-Bolyai are în memoria sa comunitară experiența efectivă a înstrăinării și refugierii, astfel încît experiența organizațională este îmbogățită cu această tradiție a vulnerabilității care se poate transforma într-un act de dezvoltare ulterioară și de maximizare a creativității
  3. Rectorul Daniel David este nu numai un profesor și psiholog clinician cu reputație internațională, ci și un fin cercetător în psihologia interpersonală și în psihologia comunitară. Astfel că este un bun exemplu de leadership organizațional care se poate oferi ca model de asumare și de dezvoltare a vocației științifice și umanitare intrinseci a Universității noastre.

Ca să înțelegem cîte ceva despre rolul pe care îl are Înaltul Comisariat pentru Refugiați al Națiunilor Unite (UNHCR), am să menționez faptul că are misiunea „să conducă și să coordoneze operațiuni internaționale pentru protecția refugiaților. Scopul său principal este acela de a apăra drepturile și bunăstarea refugiaților. Luptă pentru a se asigura că toată lumea își poate exercita dreptul de a solicita azil și de a găsi refugiu într-un alt stat, cu opțiunea de a se reîntoarce acasă voluntar, de a se integra local sau de a se restabili într-o altă țară. De asemenea, UNHCR are și un mandat pentru a ajuta oamenii fără cetățenie (apatrizii). Începând cu anul 1950, UNHCR a ajutat zeci de milioane de oameni să-și reia viața cu demnitate. Astăzi, peste 9,300 de angajați, în peste 123 de țări continuă să ajute aproximativ 43,8 milioane de refugiați, strămutați intern și apatrizi din întreaga lume”.[2]

Într-un interviu realizat de jurnalista Cristina Cileacu (pe care îl puteți urmării la linkul de la finalul textului) reprezentanta UNHCR Nisreen Rubaian releva faptul că oricine poate face diferența în acordarea de sprijin pentru refugiați.[3] Cred că întîlnirea dintre Rectorul Daniel David și reprezentanta UNHCR Nisreen Rubaian a avut în vedere îndeosebi această dimensiune legată de condiția umană, cu toate implicațiile instituționale, comunitare și sociale pe care le poate avea în situația de maximă vulnerabilitate a refugiaților.

Însă, dincolo de alte tematizări și colaborări specifice, părțile implicate „au angajat un protocol strategic de colaborare, cu scopul major de a contura un cadru general necesar unei colaborări concrete pe termen lung între cele două entități, cu accent pe creșterea nivelului și a calității procesului de informare, precum și pe promovarea zonelor de interes și oportunitate pe care studenții Universității Babeș-Bolyai le pot accesa  la nivelul studiilor universitare și postuniversitare în ceea ce privește protecția internațională, aspectele legate de situația refugiaților și a apatrizilor”, așa cum reiese din comunicatul UBB.[4]

  • Fotografia ce însoțește textul meu a fost preluată de pe site-ul UBB, ea însoțește Comunicatul UBB.

[1]Întâlnire între Conducerea UBB și reprezentanții în România ai Comisiei ONU pentru Refugiațihttps://news.ubbcluj.ro/intalnire-intre-conducerea-ubb-si-reprezentantii-in-romania-ai-comisiei-onu-pentru-refugiati/?fbclid=IwAR1pOCnn22hinbZThOXnoDVSQ_aaKMHELC81CF8OKU3Wjxpvxi8vsy2zWEI

[2]Nisreen Rubaian, Reprezentantul Special al UNHCR în România, în dialog cu studenţii SNSPA http://snspa.ro/nisreen-rubaian-reprezentantul-special-al-unhcr-in-romania-in-dialog-cu-studentii-snspa/

[3]Ce aduc refugiații comunităților care îi primesc. Interviu cu Nisreen Rubaian, reprezentant UNHCR, Jun 26, 2020,https://www.youtube.com/watch?v=tgDZCK4IVCw

[4]Întâlnire între Conducerea UBB și reprezentanții în România ai Comisiei ONU pentru Refugiațihttps://news.ubbcluj.ro/intalnire-intre-conducerea-ubb-si-reprezentantii-in-romania-ai-comisiei-onu-pentru-refugiati/?fbclid=IwAR1pOCnn22hinbZThOXnoDVSQ_aaKMHELC81CF8OKU3Wjxpvxi8vsy2zWEI

Journal for the Study of Religions and Ideologies – o nouă performanță internațională

Standard

jsri - coperta imagine

Pe Scimago Journal & Country Rank pot fi găsite datele privind ierarhizarea revistelor pentru anul 2019

https://www.scimagojr.com/journalrank.php?category=1212&area=1200&page=2&total_size=537

Journal for the Study of Religions and Ideologies este în continuare inclusă în prima categorie a revistelor, în Q1. Menționăm faptul că în ultimii 10 ani revista noastră a fost mereu în prima categorie a revistelor clasificate de Scimago.

Journal for the Study of Religions and Ideologies a fost inclusă începînd cu 2003 în Web of science în categoria Arts&Humanities – studii religioase interdisciplinare.

Este prima revistă publicată în România, din categoria științelor umaniste, inclusă în baza de date ISI (fostă Thomson Reuters, actualmente Clarivate Analytics).

De asemenea, este prima revistă publicată la Universitatea Babeș-Bolyai care a fost inclusă în baza de date ISI (fostă Thomson Reuters, actualmente Clarivate Analytics).

Zilele acestea a apărut numărul 56/2020 al revistei. Poate fi citit online la adresa:

http://jsri.ro/ojs/index.php/jsri/issue/current

 

 

Candidatul la poziția de Rector Ioan Chirilă în vizită la FSPAC

Standard

chirila rectoratFacultatea de Științe Politice Administrative și ale Comunicării este un loc al întîlnirii, dialogului și dezvoltării excelenței. Numeroasele personalități care au fost oaspeți ai Facultății noastre s-au putut convinge de faptul că aici poți găsi confortul academic și provocarea la creativitate pe care și le dorește orice invitat. O asemenea atmosferă am simțit și la întîlnirea organizată azi cu profesorul Ioan Chirilă, candidat pentru funcția de Rector al UBB.

Cu această ocazie, candidatul la rectorat a expus cîteva elemente din proiectul său managerial. Printre multe altele, au fost aduse în discuție probleme precum:

  • modalitățile în care UBB răspunde provocărilor lumii digitale
  • modul în care dezvoltările tehnologice și cuceririle societății informaționale pot să fie integrate activităților administrative, de predare, de cercetare din Universitate
  • consacrarea demnității profesionale a profesorilor, cercetătorilor, a tuturor categoriilor de personal
  • crearea cadrelor și a suportului tehnic pentru extinderea avantajelor aduse de societatea digitală în activitățile cu toți studenții din universitate, în funcție de specificul și tipul de angajament al fiecărei structuri a universității
  • dezvoltarea cercetării în strînsă relație cu activitatea didactică și inovarea conținuturilor didactice în funcție de datele cercetărilor desfășurate
  • respectarea specificului pe care îl au fiecare dintre domeniile de știință în ceea ce privește evaluarea rezultatelor cercetării, a publicării și a ofertei acestora pe piață
  • racordarea temelor de cercetare la temele semnificative în cercetarea internațională și dezvoltarea structurilor de cercetare comune cu echipe cu specialiști din plan național și internațional
  • dezvoltarea cunoașterii și oferirea soluțiilor aplicate ca parte a unui angajament al universității în raport cu comunitatea locală, comunitatea națională și cu extinderea ofertei spre comunitatea internațională
  • construirea unor relații instituționale în care principiile autonomiei universitare să se manifeste la toate nivelurile de decizie
  • creșterea rolului departamentelor ca structură fundamentală a deciziei corelată cu dezvoltarea unui climat al unității acțiunii universitare
  • elaborarea unei strategii de dezvoltare a universității care să aibă la bază creativitatea care vine dinspre gîndirea strategică a comunității noastre universitare

Intervenția de azi a profesorului Ioan Chirilă s-a bazat pe o îndelungă activitate managerială în UBB, în special pe experiența din ultimii 8 ani în care a ocupat funcția de președinte al Senatului UBB. A fost extrem de convingătoare deoarece a lăsat să se vadă că, împreună cu soluțiile concrete, Ioan Chirilă are și o viziune despre universitate și în numele acestei viziuni dorește să fie liderul comunității UBB pentru următorii 4 ani.

Ioan Chirilă: multiculturalismul și interculturalismul trebuie să fie un teren al echilibrului și al armoniei

Standard

chirila 2mDistinse profesor Ioan Chirilă, ne aflăm în perioada încheierii celui de al doilea mandat de Președinte al Senatului Universității Babeș-Bolyai, o instituție recunoscută pe plan internațional pentru promovarea dialogului, a pluralismului, a multiculturalismului. Vă rog să ne spuneți care sunt principalele elemente pe care dumneavoastră, din postura de Președinte, le-ați susținut pentru dezvoltarea instituțională pe linia inovației, creativității și diversității culturale?

Ioan Chirilă: Forul care are responsabilitatea adoptării politicilor universitare, potrivit Legii 1/2012, este Senatul Universității. El adoptă hotărârile menite să promoveze în UBB inovația, creativitatea și diversitatea. Privind retrospectiv, putem observa că în primul mandat au fost realizate peste 1200 de hotărâri, iar în al doilea mandat aproape 700, ceea ce denotă faptul că prin deciziile luate în primul mandat s-a ajuns la un nivel de stabilitate crescut. În primul mandat au fost adoptate documentele de politică academică ce aveau în vedere racordarea politicii lingvistice a UBB la specificul legislativ al UE, la adoptarea cât mai completă a filosofiei curriculare în spiritul Bologna, cu accent deosebit pe crearea de competențe, inovare și creativitate, tutoriat și practici de  comunicare și comunionale. Printre realizările din primul mandat, care au continuat să fie consolidate și dezvoltate în cel de al doilea, aș putea aduce în discuție faptul că în Senatul UBB am adoptat documente privind dezvoltarea, clasificarea și dezvoltarea Centrelor de cercetare, a obținerii granturilor de cercetare naționale și internaționale, am adoptat prevederile privind afilierea la diverse clustere, chiar dacă o parte dintre acestea s-au materializat doar în timpul celui de al doilea mandat. Toate acestea au făcut parte dintr-un efort de conectare la viața academică internațională, prin ele am stimulat și am susținut conexiuni internaționale interuniversitare, iar în realizarea unora dintre ele am fost implicat direct.

Universitatea este un spațiu al dialogului și al afirmării identității culturale. Pentru Transilvania aceasta este marcată istoric. De aceea UBB a dezvoltat un proiect multicultural, recunoscut ca atare de forurile europene în 1995. Senatul a adoptat soluții practice menite să susțină și să dezvolte existența celor trei linii de studii prin atragerea de specialiști din străinătate, prin păstrarea conexiunilor cu mediul diplomatic și cu mediile de afaceri din țările susținătoare. De altfel, însăși configurația Senatului este o imagine clară a multiculturalității. În acest sens se pot vedea regulile de reprezentare ale fiecărei linii de studii stabilite de Metodologiile de specialitate adoptate de către Senat.

Multiculturalismul este parte a creativității și identității Universității noastre. Această identitate construită pe principiile pluralismului are și o componentă religioasă. Așa se face că UBB are patru Facultăți de Teologie, două cu limba de studiu română și două cu limba de predare maghiară. In acest domeniu, marcat de pluralismul religios, am organizat câteva Centre de cercetare comune celor patru teologii: Centrul de studii biblice, Centrul de studii ecumenice și de dialog interreligios, Centrul de bioetică, acestea sunt veritabile medii dialogale interconfesionale, de mediere și management al conflictelor, de dialog între știință și religie. În acest perimetru, personal am elaborat un volum propriu și am publicat două volume coordonate, iar în cadrul organizațiilor internaționale am fost mediator, membru în joint groups și în trialog.

Deciziile Senatului, în care am avut onoarea să dețin calitatea de Președinte, au pus în practică principiile Cartei UBB, fapt care a contribuit la consolidarea multiculturalității. S-a creat astfel un mediu de formare și creație culturală în specificul identitar, în spiritul irenic și al unui dialog susținut, caracteristic unui construct educativ-formativ multicultural cu performanțe deosebite.

Multiculturalitatea este și un bun context de a spori atractivitatea studenților străini, aceasta fiind susținută și de faptul că prin deciziile luate am aprobat funcționarea unor programe de studiu integral în limbi de circulație internațională. La aceasta se adaugă politicile lingviste foarte inspirate adoptate în Universitatea noastră, prin care au fost consolidate de-a lungul timpului programe fără de care Universitatea noastră nu ar mai putea fi concepută și care trebuie susținute în continuare să realizeze o dezvoltare pe linia excelenței și a vizibilității globale.

Deși nevoia de dialog, de afirmare a pluralismului și acceptare a diversității este mai mare ca oricând, pe plan internațional politicile multiculturale par a fi lăsate undeva în umbră, comparativ cu importanța ideologică acordată multiculturalismului în deceniul trecut. Cum resimțiți astăzi nevoia de a întări caracterul multicultural al UBB și care credeți că va fi trendul în deciziile noastre educaționale pe linia consolidării multiculturale?

Ioan Chirilă: Nu am nici o îndoială: dezvoltarea pe principiile multiculturalismului și interculturalismului este o realitate pe care nu o putem eluda. Ea ține de structura noastră identitară și de valorile fundamentale la care ținem. Trebuie mereu să ne situăm pe acest teren, care trebuie să fie unul al echilibrului și al armoniei. Însă, ceea ce observați este extrem de corect, proiectul multicultural european pare a face pași înapoi. Există declarații politice celebre în acest sens, deși însăși UE a apărut ca un proiect multicultural. Din păcate suntem într-un moment în care nu se insistă în chip suficient pe mediul cultural ca bază a unității, a dialogului și a sistematizării unei societăți real sustenabile. Fondatorii UE afirmau faptul că în proiectul european componenta culturală este una la fel de importantă  precum elementele și motivațiile de factură economică și politică. Prin urmare, eu susțin continuarea proiectului universitar multicultural prin aplicarea corectă a filosofiei Bologna și a ECTS, prin care mobilitatea studenților, a profesorilor și a cercetătorilor să se realizeze în așa fel încât să contribuie și la afirmarea acestor principii ale recunoașterii alterității, ale pluralismului cultural și ale afirmării identitare în spiritul interculturalismului. Însă, trebuie să avem conștiința faptului că politicile multiculturale trebuie însoțite de practici interculturale în vederea creării unei comunități a dialogului și a creativității universitare.

Totodată, cred că Universitatea a intrat în era digitală și trebuie să valorifice avantajele acestei lumi globale. De exemplu, cred că prin mijlocirea comunicării online unele cursuri de la partenerii din străinătate ar putea fi susținute și pentru studenții noștri, eventual într-un raport de reciprocitate. Sau cercetătorii, prin conectarea temelor de cercetare românești cu cele din UE, ar putea să fie parte a unor echipe de cercetare internaționale. În felul acesta ar putea crește atât vizibilitatea și poziționarea UBB, cât și accesibilitatea studenților străini în mediul universitar românesc – fapt care ar consolida aspectul multicultural în chip substanțial și în conformitate cu exigențe de calitate crescute. Cred că pentru viitor în acest domeniu este nevoie de o strategie coerentă, de predictibilitate în politicile de personal, de noi acorduri de colaborare internațională, de o decizie clară de natură financiară menită să susțină atât liniile de predare ale minorităților, cât și programele de predare în limbi internaționale. Pe viitor ar trebui acordată și o atenție sporită la realizarea armonizării curriculare a programelor noastre cu cele din Universitățile cu care dorim să colaborăm și de la care am putea să primim sprijin.

Este cât se poate de evident faptul că prin profilul dumneavoastră spiritual și științific ați susținut mereu cultivarea pluralismului în Universitate. Care ar putea fi elementele principale în jurul cărora se poate contura un program de construcție a pluralismului valorilor și a resurselor creativității în UBB, dublat de un program de comunicare și promovare a lor în spațiul cultural internațional?

Ioan Chirilă:  Pentru dezvoltarea unei axiologii obiective, potrivită spiritului societății actuale înțeleasă ca societate care se adaptează exigențelor erei digitale, trebuie plecat de la dialogicul identitar și de la practicile concrete ce vizează valorizarea alterității. Astfel, ca om cu o formație teologică susțin ideea slujirii celuilalt, iar ca om de știință susțin aspectul complementar al adevărurilor științifice. Acestea nu trebuie privite ca două dimensiuni separate, deoarece ele  se circumscriu într-o dinamică a unități și unicității adevărului.

Dacă vorbim în termeni de bune practici, de recunoaștere și de comunicare, atunci cred că ar trebuie să avem în minte două dimensiuni. Una dintre acestea vizează modul în care fiecare cadru didactic și cercetător, fiecare student, fiecare membru al comunității noastre universitare devine purtătorul acestor valori și resurse. Cealaltă dimensiune presupune angajamentul instituțional în stimularea și crearea cadrului propice pentru inovare, creativitate, dialog multicultural și interferențe multiculturale, practici interculturale și asumări pluraliste. Sunt convins că viitorul Rector al UBB va reuși să pună cele două dimensiuni într-o strategie comună de redare a demnității profesionale a profesorilor și cercetătorilor, de punere în valoare a potențialului pe care îl au studenții noștri, de valorizare a profesionalismului tuturor membrilor comunității noastre universitare, dar și de comunicare eficientă a tot ceea ce Universitatea noastră are de oferit comunității academice internaționale.

 

Ioan Chirilă: Mi-am depus oficial candidatura pentru ocuparea poziției de Rector al Universității Babeș-Bolyai

Standard

Ioan_Chirila1

Ne așteptăm ca anul 2020 să fie unul care aduce nu numai înnoirea echipei de conducere a Universității Babeș-Bolyai, ci și o schimbare de paradigmă pentru viața noastră universitară. Cum începe Noul An pentru președintele Senatului UBB?

Ioan Chirilă: Cu bucuria adusă de perioada sărbătorilor și de începutul de an calendaristic, am răspuns unei așteptări pe care o aveam în primul rând eu de la mine. Ea este, totodată, și o așteptare pe care o au de la mine colaboratorii, prietenii, colegii, un număr semnificativ de membri ai comunității noastre universitare. Am răspuns acestor așteptări înscriindu-mă în mod oficial în competiția pentru ocuparea poziției de Rector.

Această perioadă este una cu o semnificație specială pentru mine. În urmă cu o săptămână, mai exact în ziua de 7 ianuarie, mi-am depus oficial candidatura pentru ocuparea poziției de Rector al Universității Babeș-Bolyai, cu toate înscrisurile cerute de un asemenea demers. Este o perioadă în care s-au întâmplat multe lucruri pozitive, dar ea este în mod special marcată – din punct de vedere al acțiunii mele profesionale și al slujirii mele comunitare – de asumarea acestei responsabilități. În acest moment nu o schimbare de paradigmă mi se pare importantă, ci asumarea responsabilității de a fi Rectorul celei mai importante universități din România.

Dacă ar fi să exprimați în doar câteva cuvinte semnificația acestui gest, cum ați caracteriza dorința dumneavoastră de a vă asuma un asemenea rol în viitoarea construcție instituțională a UBB?

Ioan Chirilă: Așa cum am precizat, privesc această candidatură ca o formă de asumare a responsabilității în raport cu comunitatea universitară din care fac parte și la dezvoltarea căreia am contribuit prin activitatea mea intensă. Am ocupat de-a lungul carierei mele universitare mai multe poziții manageriale, care îmi dau posibilitatea de a pune experiența mea în slujba studenților, a cadrelor didactice, a cercetătorilor, a personalului administrativ sau auxiliar, a instituției noastre privită ca un întreg. Formarea mea spirituală, științifică, didactică și administrativă îmi dă posibilitatea să pot realiza o construcție la nivelul întregului, fără a face abstracție de specificul de dezvoltare a fiecărei componente, integrată într-un proces relațional al dezvoltării instituționale, potrivit exigențelor cerute de dezvoltarea societății digitale. De aceea, în proiectul managerial pe care l-am depus cu ocazia oficializării candidaturii mele, am expus ideea de Unitate-Bunătate-Bunăstare, pe care o asociez cu atașamentul față de valorile educaționale, multiculturale, științifice, morale, spirituale și umane ale Universității Babeș-Bolyai.

Ce așteptări aveți? Care ar fi profilul alegătorului dumneavoastră?

Ioan Chirilă: Îmi exprim speranța și credința că un număr suficient de mare de persoane se vor gândi, cu profesionalism și încredere, la ceea ce vom construi împreună în următorii 4 ani și îmi vor oferi sprijinul necesar pentru a ocupa funcția de Rector al Universității Babeș-Bolyai. Mă aștept ca majoritatea colegilor din universitate să fie alături de mine în acest efort de construcție instituțională.

Sandu Frunză despre privilegiul de a trăi în cea mai bună dintre lumile posibile

Standard

fspacÎn activitățile de Tutorial desfășurate azi, unul dintre studenții din anul întîi m-a întrebat: ce m-a făcut să aleg să fiu profesor la Facultatea lui preferată? Era vorba, evident, nu numai despre Facultatea lui, ci și despre Facultatea mea preferată (Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul UBB), în care simt că este o binecuvîntare să îmi duc viața în ultimii mai bine de 10 ani și unde sper că divinitatea îmi va da puterea de a mă regăsi (cu sănătate, muncă și pasiune) în următorii ani. M-am exprimat bine, nu e vorba doar de a-mi desfășura activitatea didactică și de cercetare, ci și de a-mi trăi viața în cel mai frumos mod posibil. Pentru că FSPAC este în primul rînd un mod de a fi și de ați trăi valorile fundamentale și abia în al doilea rînd un loc de muncă. FSPAC este un tărîm prin excelență al dialogului și al punerii împreună a omeniei, a toleranței, a gîndirii critice și a pluralității opțiunilor și viziunilor asupra lumii.

Cred că, în cea mai mare măsură, confortul pe care ți-l dă calitatea de membru al comunității FSPAC – fie că ești profesor, student sau ocupi vreuna dintre pozițiile administrative sau personal auxiliar – are la bază strategia competitivității și a dezvoltării personale care modelează viața academică organizațională. Climatul etic, acordarea de sprijin celor aflați în situații dificile, sprijinul oferit tuturor inițiativelor desfășurate în vederea realizării binelui public, susținerea prin toate mijloacele societății digitale a proceselor de predare și  învățare, stimularea creativității și inovării în activitățile de cercetare, crearea unui cadru propice pentru afirmarea personală, înțeleasă ca un bun prețios pentru dezvoltarea întregii comunități etc. – ar putea fi enumerate ca tot atîtea dimensiuni pe care se construiește ideea unei vieți bune trăite în calitate de membru al comunității academice a FSPAC.

În urmă cu 10 ani și cîteva luni am plecat de la Catedra de Filosofie Sistematică a UBB (pe care nu aș putea niciodată să o descriu altfel decît utilizînd simbolurile specifice unei lumi paradisiace) pentru că doream să fac lucruri mai aplicate și să dezvolt o serie de practici filosofice într-un mediu în care am avut intuiția că o să găsesc foarte mulți oameni cu deschidere spre astfel de activități. În felul acesta, am descoperit la FSPAC că am privilegiul de a trăi în cea mai bună dintre lumile posibile. Nu am simțit nevoia unei celebrări a celor 10 ani deoarece viața mea în toți acești ani s-a desfășurat în tot firescul ei.

Sandu Frunză și Ioan Chirilă: În loc de epilog la o carte de interviuri

Standard

chirila 1

Sandu Frunză: Distinse profesor Ioan Chirilă, cartea noastră de dialoguri „A învăța să trăiești veșnicia” a ajuns în cele câteva luni de la apariția ei să fie deja îndrăgită de public și a început să fie comentată și de autori cu înclinație spre discursul biografic. Cum explicați faptul că avem categorii atât de diverse de oameni care se apropie de această carte, iar pe diverse canale cititorii noștri continuă să se exprime entuziast în legătură cu conținuturile cărții?

Ioan Chirilă: Cred că este o carte vie. Există mai multe structuri mentale cărora o asemenea carte li se adresează și pentru care poate să apară ca o provocare. Pe lângă elementul biografic, cred că este importantă evidențierea unui mod al construirii intelectuale și al creșterii personale. Alături de dimensiunea personală, am sesizat că cititorii sunt interesați în cazul acestui volum de interferența dintre personal și instituțional, de modul în care personalitatea împrumută identitatea organizației sale și cum, la rândul său, organizația câștigă în prestigiu și competitivitate prin dezvoltarea individuală a profesioniștilor. În acest registru, eu am vorbit în ultima vreme despre necesitatea de a reda membrilor comunității noastre demnitatea de profesor, demnitatea de participant la viața și la construcția instituțională a UBB.  Există, de asemenea, o patină lirică și o evidentă revelare a libertății. Apoi, tema este atractivă prin forța proprie. Gândiți-vă la faptul că mulți caută lecții practice de viață care să le ofere o anume certitudine.

Sandu Frunză: La lansarea recentă a cărții desfășurată la BCU ați oferit un număr semnificativ de autografe. Probabil că cei care au stat liniștiți la rând pentru a le obține o să își dedice o parte din zilele de sărbătoare ale acestei luni pentru a vă citi gândurile exprimate în acest volum. Ce face ca „A învăța să trăiești veșnicia” să fie o carte tocmai bună de citit de sărbători?

Ioan Chirilă: Există un fond de tradiții liturgice, există elemente de uimire și de fericire, sunt dezvăluiri integrale sub semnul sincerității metanoice.

Sandu Frunză: Am văzut că una dintre lecturile care s-a făcut acestei cărți a fost din perspectiva unui proiect managerial pentru candidatura la Rectoratul UBB. În ce mă privește, nu am avut intenția de a face din dialogurile noastre suportul unui asemenea proiect. Singurul proiect dorit de mine era acela al revelării unui proiect de viață condusă prin muncă susținută (la care în cazul dumneavoastră s-a adăugat și o vocație venită probabil ca un dar al Transcendenței) spre realizarea unei vieți de succes – un posibil model de urmat de către tinerii de azi, atât în planul dezvoltării carierei profesionale și al implicării instituționale, cât și în cel al dezvoltării personale și împlinirii spirituale. Cum explicați că este posibilă și o lectură a acestei cărți din perspectiva așteptărilor legate de viitoarea candidatură pentru poziția de Rector al UBB, pe care o să o anunțați la timpul potrivit?

Ioan Chirilă: Chiar dacă a fost concepută cu ceva timp înainte, fiind lansată abia în acest context al apropierii timpului în care doritorii de a ocupa poziția de Rector al UBB o să își anunțe candidatura, este într-un fel firesc ca orice gest al unui candidat anunțat să fie interpretat prin prisma viitoarei sale candidaturi.

Eu am discutat în ultimele luni cu colegii din Universitate despre candidatura mea și mulți dintre ei mi-au propus sprijinul și mi-au oferit susținerea lor. Astfel că nu este nevoie de a lansa o candidatură pe care eu am anunțat-o deja în întâlniri colegiale, de multă vreme. Lansarea oficială a candidaturii, însă, se va face, potrivit calendarului stabilit de Universitate. Nu e nevoie de nici o muncă de lămurire, de dezbateri publice sau de intervenții de nici un fel ca un asemenea moment să se producă.

Cel mai probabil, faptul că noi am vorbit despre construcția instituțională la care am participat în diverse funcții de conducere în UBB ar putea fi interpretat ca fiind, în rezumat, un posibil punct de plecare al unui proiect managerial. Dar, așa cum știți, astfel de documente au un specific al lor în alcătuirea și elaborarea strategică. Așa cum bine știți, în dialogurile noastre nu am avut în vedere conturarea unui proiect managerial, ci mai degrabă o evaluare a unei evoluții în carieră și o relevare a câtorva aspecte ale muncii administrative pe care am depus-o. Nu m-am gândit în termenii unui proiect de candidatură deoarece aveam ca preocupare să subliniez faptul că în haosul contemporan șansa unei reconstrucții se ivește atunci când apar persoane gata să asume responsabilitatea unui amplu proiect strategic menit să facă din UBB o casă a performanței și a virtuților, a demnității academice.

Sandu Frunză: Am văzut că în această săptămână, în care am lansat și cartea noastră la Cluj, a avut loc cel de al doilea tur pentru alegeri la Universitatea din București. Nu a fost o surpriză pentru noi că a fost ales profesorul Marian Preda, care anterior a ocupat funcția de Președinte al Senatului Universității. Credeți că e posibil ca și în cazul Universității Babeș-Bolyai să se contureze o voință majoritară care să decidă că experiența acumulată în calitate de Președinte al Senatului este foarte utilă pentru cineva care dorește să conducă Universitatea din poziția de Rector?

Ioan Chirilă: Poate fi și așa, cert este faptul că din poziția de președinte al Senatului ai văzut modul în care se realizează actul de politici educaționale, de cercetare și de administrare.  Acestea îți oferă competențe de proiecție strategică, dar și o grilă de selectare a acțiunilor prin care se pot atinge targheturile fixate în limitele libertății legii și în înțelepciunea practică prin care se oferă substanță autonomiei universitare. Independent de candidatura mea, cred că ar fi de dorit să alegi un om care are experiența conducerii Senatului, care știe administrație, știe să slujească celorlalți de dragul performanței și pentru binele comunității. Există un număr suficient de mare de persoane din UBB care mi-au spus că sunt orientați spre o asemenea alegere.

Sandu Frunză: Cititorii noștri au sesizat că în dialogurile din „A învăța să trăiești veșnicia” ați insistat pe importanța contribuției dumneavoastră în planul medierii, al cultivării pluralismului și a dialogului în cadrul Universității noastre. Cum vedeți rolul viitorului Rector al UBB în relația cu celelalte Universități din Cluj, din Transilvania, din România, sau din toate țările cu o bună tradiție universitară?

Ioan Chirilă: Am vorbit despre asta la reuniunea Consorțiului Universitaria. Cred că pentru viitor e foarte important să consolidăm unitatea universitară, să nu mai dezvoltăm ideea preeminenței unora față de ceilalți, chiar dacă nu abandonăm ideea competiției. Pentru noi ar fi mult mai firesc să lăsăm ca valoarea să se mărturisească din sine, să dezvoltăm programe interdisciplinare și transversale, să devenim o reală Universitate integrativă. Un program de colaborare continuă cu universitățile din țară și din străinătate este în logica dezvoltării UBB. Face parte din strategia de recunoaștere și de internaționalizare la care ținem cu toții atât de mult. Pentru aceasta este nevoie ca, în punctele forte ale sistemului, valoarea să crească și să modeleze acțiunea practică.

Sandu Frunză despre Laszlo Alexandru în apărarea lui Mihail Sebastian

Standard

laszlo - sebastian

Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării este cunoscută ca fiind una dintre cele mai dinamice și deschise dintre facultățile Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Ea este, în același timp, un loc al dezbaterilor aprinse și creative. În această săptămînă a avut loc un eveniment de marcă, în organizarea Institutului pentru Studii de Holocaust și Genocid, în colaborare cu Centrul pentru Studiul Democrației, două dintre cele mai importante structuri științifice și de documentare ale Universității noastre.

Dezbaterea în jurul cărții „Cum se inventează un huligan? Mihail Sebastian ziarist la Cuvîntul”[1] semnată de gînditorul clujean Laszlo Alexandru a adus la aceeași masă pe autorul cărții, pe profesorul emerit Michael Shafir și pe profesorul Alexandru Florian, sub coordonarea conferențiarului Zoltán Tibori Szabó, directorul Institutului pentru Studii de Holocaust și Genocid. Participanții s-au dovedit niște polemiști foarte nuanțați, aducînd în prim plan nu numai personalitatea lui Mihail Sebastian, ci și contextul ideilor din epocă, aspecte ale culturii politice europene, atmosfera ideologică interbelică și situația creată de creșterea în intensitate a prezenței ideilor extremiste în perioada interbelică.

Cartea lui Laszlo Alexandru se dorește nu atît o polemică furtunoasă cu interpretările denigratoare la adresa scrierilor jurnaliste ale lui Sebastian, ci un gest de reparație, de readucere la locul cuvenit, de îndreptare a unei perspective strîmbe din care Mihail Sebastian ar putea fi receptat. Pentru un cititor obișnuit, caracterul polemic pare mai degrabă unul secundar, deși cartea se construiește în jurul unei controverse, deoarece izvorăște dintr-o atitudine polemică. Importantă mi se pare mai degrabă dorința autorului cărții de repunere a jurnalistului pe locul ce i se cuvine în cultura românească, cu toate aspectele controversate legate de generația interbelică din care făcea parte. Recurgînd la o bibliografie extinsă și la textele efective ale autorului, Laszlo Alexandru intră cu multă empatie, dar și cu obiectivitatea specifică unui cercetător experimentat, pe terenul publicisticii lui Sebastian. Ne sînt oferite citate foarte lungi care să evite posibilitatea unei interpretări desprinse de operă, de contextul articolului și al publicației în care autorul le scrie. Avem o bună familiarizare cu contextul epocii și cu mișcarea de idei. Totodată sînt identificabile și atitudinile și stările afective pe care articolele lui Sebastian le emană. Autorul cărții ne aduce nu numai articolele lui Sebastian, ci și mărturiile unor contemporani și vocea altor autori care interpretează textele acestuia. Toate acestea pentru a fi cît mai convingător în pledoaria sa pentru un Mihail Sebastian care își păstrează gîndirea lucidă și demnitatea personală în contextul tulburător în care își desfășoară activitatea.

Am asistat la un eveniment cu mulți tineri, elevi și studenți, profesori și cercetători, dar și jurnaliști și fani ai scrierilor lui Mihail Sebastian. Lansarea-dezbatere prilejuită de prezența lui Laszlo Alexandru și a cărții sale Cum se inventează un huligan? Mihail Sebastian ziarist la Cuvîntul a fost, printre altele, și un bun prilej de întîlnire a generațiilor sub semnul gîndirii critice, al criticii ideologiilor, al manifestării responsabilității în raport cu investigarea riguroasă, științifică a temelor abordate. A fost și un gest de recunoaștere a importanței pe care o are Mihail Sebastian în cultura română, din perspectiva unor dezbateri interdisciplinare.

 

[1] Laszlo Alexandru, Cum se inventează un huligan? Mihail Sebastian ziarist la Cuvîntul, (Chișinău: Editura Cartier, 2019).

Sorin Șipoș: „La Universitatea din Padova am găsit numeroși specialiști dornici să colaboreze cu noi”

Standard

sorin

S.F. Sîntem la finalul a două zile de mare intensitate intelectuală în care s-au desfășurat lucrările conferinței internaționale „De la centru la marginile Imperiului. Ideea imperială în spațiul european între istorie și literatură”, organizat de Universitatea din Oradea împreună cu Universitatea de Stat din Moldova și Universitatea din Padova. Găzduită de Universitatea din Padova, conferința pare să fie gîndită într-un context mai larg al unei colaborări ce are deja o tradiție, dar și în perspectiva unui angajament de sprijin în dezvoltarea viitoare a unor programe și proiecte academice comune. Știu că e un efort comun al mai multor persoane (pe care, dacă doriți, puteți să le menționați), dar aș vrea să știu cum a devenit, în percepția noastră, profesorul Sorin Șipoș sufletul unei colaborări de durată și cu rezultate semnificative în planul schimburilor academice, al cercetării și al colaborări strategice între Universitatea din Oradea și Universitatea din Padova?

Sorin Șipoș: În ultimii 10 ani am căutat parteneri de la universități europene pentru a internaționaliza cercetările de istorie de la Universitatea din Oradea. La Universitatea din Padova am găsit numeroși specialiști dornici să colaboreze cu noi, cei de la Universitatea din Oradea. O direcție de cercetare importantă, pe care ne-am asumat-o, este de-a investiga noțiunea de document istoric și relația dintre istorie și filologie. Ideea principală, de la care a pornit această colaborare, a fost aceea de a pune în dialog metode și strategii interpretative care provin din două domenii disciplinare diferite, cel al istoriografiei și cel al filologiei, confruntându-le, în special, pe terenul analizei textuale a documentului istoric, în multiplele sale aspecte şi dimensiuni. Întâlnirea dintre istorie şi filologie o regăsim în istoriografia pozitivistă, cu tot ceea ce noul curent a însemnat, respectiv critica de texte, dezvoltarea ştiin­ţelor auxiliare şi  relaţia dintre filologie şi istorie. Au fost organizate din anul 2009, opt manifestări științifice la care au participat colegi de la Universitatea din Padova, Departamentul de filologie romanică, iar mai apoi s-au asociat și Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, Universitatea de Stat din Moldova, Universitatea CaʼFoscari din Venezia. Conferințele reprezintă fără nicio o îndoială abordări inedite asupra raporturilor dintre istorie și filologie, a noțiunii de document istoric, dar, în egală măsură, și abordări clasice privind conceptul de document, de națiune, dar și asupra statutului istoriei ca disciplină  și istoriografiei ca produs științific.

Conferințele: Textus testis. Valore documentario e dimensioni letterarie del testo storico, Padova, 17 novembre 2009 (președinții comitetului de organizare: Dan Octavian Cepraga și Sorin Șipoș); Simpozionul internațional Istorie. Literatură. Politică, Oradea, 4-7 noiembrie 2010 (președintele comitetului de organizare: Sorin Șipoș); Nazione, Autodeterminazione e Integrazione nell’Europa Centro-Meridionale, martedì, 12 aprile 2011 Università Ca’ Foscari di Venezia; The Historian’s Workshop: Sources, Methods, Interpretations, the 5th Edition, Oradea-Chişinău, 26-28 May 2011 (președintele comitetului de organizare: Sorin Șipoș); UnʾIdea dʾEuropa. Prospettive storiche e filologiche da est e da Ovest, Padova, 10-11 noiembrie 2011 (președinții comitetului de organizare: Dan Octavian Cepraga și Sorin Șipoș); Simpozionul internațional Națiunea imaginată, Deva, iunie, 2016 (președintele comitetului de organizare: Sorin Șipoș); Simpozionul internațional Hermeneutica documentului medieval, Oradea, 4-7 noiembrie 2015 (președintele comitetului de organizare: Sorin Șipoș); Națiunea imaginată, Deva, 2017 (președintele comitetului de organizare: Sorin Șipoș) și Teme și metode de cercetare în istorie și literatură, Oradea, 2018 (președintele comitetului de organizare: Sorin Șipoș).

S.F.  Aș dori să ne spuneți: ce ar fi important pentru publicul academic, dar și pentru cel din afara universității, să afle despre publicațiile ce au rezultat în urma colaborărilor instituționale și ca o încununare a efortului de cercetare și dezbatere a universitarilor orădeni și a celor padovani?

Sorin Șipoș: Ca de fiecare dată, lucrările conferințelor au fost publicate și difuzate în marile biblioteci naționale și universitare. A fost, ca de fiecare dată, o muncă anevoioasă de la recenzarea lucrărilor, pregătirea pentru tipar și găsirea resurselor financiare. În toate aceste etape ne-am implicat într-o manieră responsabilă și cu mare profesionalism am reușit să tipărim volumele conferințelor. Volumule: Dan Cepraga, Sorin Şipoş, Textus testis. Valore documentario e dimensioni letterarie del testo storico, Editura Universităţii din Oradea, Oradea-Padova, 2010, 239 p.; History and Archaeology in Central Europe. New Historiographical Interpretations, coordinators Florin Sfrengeu, Éva Gyulai, Sorin Şipoş, Delia Radu, Editura Universităţii din Oradea, Oradea, 2011, 203 p.; Sorin Şipoş, Dan Octavian Cepraga, Ioan Aurel Pop, Textus Testis. Documentary Value and Literary Dimension of the Historical Text, Romanian Academy. Center for Transilvanyan Studies, Cluj, 2011, 281 p.; The Historian’s Atelier: Sources, Methods, Interpretations, coordonatori: Sorin Şipoş,  Gabriel Moisa, Florin Sfrengeu, Mircea Brie, Ion Gumenâi, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2012, 280 p.; Categorie europee. Rappresentazioni storiche e letterarie del ”Politico”, Transylvanian Review, Vol. XXIII, Supplement No. 1, coordonatori: Sorin Șipoș, Federico Donatiello, Dan Octavian Cepraga, Aurel Chiriac, Romanian Academy, Center for Transylvanian Studies, Cluj-Napoca, 2014, 319 p.; Potere e imaginari politico in Europa. Radici Storiche, modelli antropologici, representazioni letterare, Sorin Șipoș, Dan Octavian Cepraga, Giulia Ambrosi, Supplement, Cluj-Napoca, 2015; Tradiții istorice și perspective europene, coordonatori: Sorin Șipoș, Dan Octavian Cepraga, Ion Gumenâi, Chișinău, 2015; Națiunea imaginată, Oradea, 2019 s-au bucurat de o bună primire în lumea științifică și sunt rodul unei colaborări deosebite între colegii din mai multe instituții din România și din Europa.

S.F.  Care sînt proiectele instituționale și cele interpersonale pe care intenționați să le dezvoltați în perioada următoare? Care e spiritul în care cele două Universități Europene (una din spațiul cultural italian al Padovei, cealaltă din cel al culturii românești din Oradea) se vor sprijini reciproc în integrarea în spațiul dialogului universitar internațional în activitățile științifice, cele de predare, de cercetare, de dezvoltare tehnologică și de implicare în rezolvarea unor probleme ale comunității?

Sorin Șipoș: Dorim ca în anul următor să finalizăm volumul conferinței organizate la  Oradea, intitulată Teme și metode de cercetare, și să continuăm colaborarea științifică prin organizarea de noi manifestări științifice comune. După semnarea acordului de colaborare instituțională dintre Universitatea din Oradea și Universitatea din Padova, îmi doresc ca să putem să organizăm doctorate în cotutelă pe teme de cercetare comune și să extidem colaborarea științifică la nivelul Școlilor Doctorale din Oradea și Padova.