Este de un entuziasm cultural molipsitor. Se spune că optimismul său debordant nu este altceva decît o marcă a creativității sale și a dorinței de a o împărtăși cu ceilalți. O bună dispoziție culturală îl însoțește în trecerea sa prin lume. Cunosc mulți polemiști de calitate. Dar nici unul dintre ei nu are verva prietenoasă, ironia socratică, finețea chirurgicală și îngăduința riguroasă cu care el abordează textele și se raportează la autorii lor.
Putem sesiza o mare parte a acestor trăsături în co-producția editorială Israel-România, care oferă publicului ”Viață șocantă. Scrieri despre evrei”, sub semnătura lui Laszlo Alexandru.[1] Se pune astfel la îndemîna cititorilor o colecție valoroasă de texte, apărute de-a lungul timpului în diverse publicații și recuperate și deschise publicului. Uimirea, revolta, neîcrederea, amărăciunea, dar și un umor rabinic foarte nuanțat, ies la suprafață pe parcursul volumului de față. În același timp, rigoarea analizei, argumentarea rațională și recurgerea la dovezi fac parte din instrumentarul cu care autorul își captivează cititorii. Cuceritoare, în același timp, sînt consecvența atitudinală și coerența cu sine a abordărilor pe care Laszlo Alexandru le are în scrierile sale despre evrei.
Textele sînt organizate în două părți: „Despre evrei” și „Despre antisemiți”. Foarte provocatoare sînt textele „Despre evrei”, care îi vizează pe Lazăr Șăineanu, Wilhelm Filderman, Randolph Braham, Kertész Imre, Mihail Sebastian, Romain Gary, Riri Sylvia Manor.
Puternic și convingător este Laszlo Alexandru în calitatea sa de polemist exersat în textele „Despre antisemiți”, care au ca personaje principale figuri ale culturii române, pe cît de cunoscute, pe atît de controversate: Nae Ionescu, Vintilă Horia, Constantin Noica și alții.
Unul dintre cele mai răscolitoare texte este cel care dă titlul volumului: „Viață șocantă”. Este avută aici în vedere una dintre cele mai bune cărți din literatura holocaustului. Laszlo Alexandru ne convinge de faptul că „Este o carte care se citeşte cu sufletul la gură, pînă la ceasuri mici din noapte”.[2] Ea relatează experiențele extreme rememorate de Andrei Klein în volumul „Lea. Povestea familiei mele”.[3]
Ca un îndemn la lectură, cred că ar fi potrivite reflecțiile lui Laszlo Alexandru: Cartea lui Andrei Klein „ridică vălul de pe două sectoare de existenţă înfăşurate de obicei în pudoare: abisul relaţiilor de familie şi visul exilului fericit. Ne e dat să citim, pentru prima dată cu asemenea acuitate, despre raporturile complexe dintre fraţi şi surori, gravitînd pe o gamă foarte largă de sentimente, de la iubire, tandreţe şi duioşie, pînă la sarcasm, cinism şi ură. Iluzia străinătăţii edenice, care se profilează ca o răscumpărare după viaţa de chinuri şi privaţiuni, e sfîşiată de evidenţa faptelor”.[4]
Laszlo Alexandru este un exeget și un polemist care trebuie citit. Desigur, ați preferat pînă acum să îl vedeți prin prisma lecturilor lui Dante. Însă, o fațetă la fel de interesantă a preocupărilor autorului poate fi întîlnită în scrierile sale despre evrei și antisemiți. Avea dreptate Dan Romașcanu atunci cînd afirma: „Volumul ‘Viață șocantă. Scrieri despre evrei’ adaugă operei sale o contribuție intelectuală remarcabilă și încă un argument tezei care poate fi considerată un motto al activității sale: Istoria și estetica au valoare doar atunci când au o dimensiune etică”.[5]
[1] Laszlo Alexandru, Viață șocantă. Scrieri despre evrei, Editura Saga, Israel; Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, România, 2021.
[2] Laszlo Alexandru, Viață șocantă. Scrieri despre evrei, 117
[3] Andrei Klein, Lea. Povestea familiei mele, Cluj: Editura Mega, 2014.
[4] Laszlo Alexandru, Viață șocantă. Scrieri despre evrei, 137.
(5) Dan Romașcanu, ”Etica neuitării: ”Viață șocantă” de Laszlo Alexandru”, 13 decembrie 2021.
sandu frunză 