Sandu Frunză despre nevoia de consiliere etică

Standard

antonio-sandu-etica-si-deontologie-profesionala

Oscilăm mereu între îndoială și certitudini. Unul dintre motive este lipsa asumării unei filosofii de viață. Un altul ar putea fi relativizarea valorilor și a criteriilor de practicare a unui comportament bazat pe valori. Există o cale destul de simplă pe care o putem urma și în spațiul cultural românesc. Ea poate fi preluată și adaptată din lumea occidentală, în special cea americană. Într-un asemenea spațiu al căutării unei vieți cît mai bune, găsirea unei căi de echilibru – între îndoielile ce îi apasă pe indivizi pînă la starea de criză și certitudinile ce îi pot transforma în niște mecanisme de decizie automată – este facilitată de nenumăratele forme de consiliere la care apelează atît organizațiile cît și indivizii. Printre acestea, aș aminti consilierea filosofică și consilierea etică. Aș putea foarte simplu să le suprapun într-o formă de consiliere unică, dar prefer să le las distincte, din motive de nuanțe ale practicii consilierii și de modalități cu grade de aplicabilitate diferite, în funcție de situația concretă de consiliere. Iar în cazul de față vreau să mă opresc doar asupra cîtorva elemente privind consilierea etică.

Doresc să semnalez aici o carte ce integrează cîteva elemente de consiliere etică în preocupările mai largi de etică profesională. Este vorba despre Etică și deontologie profesională semnată de Antonio Sandu.[1] Semnificativ mi se pare faptul că discuția despre consilierea etică este purtată în contextul filosofiei morale, al eticilor aplicate, al bioeticii, al codificării etice, al eticii manageriale și în general al eticii profesionale. Aceasta presupune nu numai o profesionalizare a eticii, nu numai afirmarea eticii ca un domeniu special de expertiză[2], ci și transformarea eticii în cîmp al unei practici profesionale bazate pe consilierea filosofică. Nu vorbesc aici de terapie, aceasta este terenul pe care îl las în seama terapeuților, ci de consilierea bazată pe nevoia încorporării în viața noastră cotidiană a acțiunii marcate de alegeri și decizii morale.

Un asemenea tip de consiliere este privilegiat de Antonio Sandu în ceea ce privește rezolvarea dilemelor morale. Îndeosebi atunci cînd sîntem puși în situații dilematice personale cred că putem apela cu folos la consilierea etică. Însă, așa cum relevă autorul, deja avem un cadru al exercitării consilierii etice în cadre instituționale avînd în vedere că „În România este introdusă profesia de consilier de etică prin legea numărul 7/2004, care prevede la Art. 21 numirea de către conducătorii autorităților și instituțiilor publice a unui funcționar public, de regulă din cadrul compartimentului de resurse umane pentru a efectua consilierea de etică și monitorizarea respectării normelor de conduită … persoanele cu atribuții de consiliere etică acordă consultanță și asistență funcționarilor publici, monitorizează aplicarea prevederilor codului de conduită a funcționarului public și întocmește rapoarte trimestriale, privind respectarea normelor de conduită de către funcționarii publici”.[3]

Una dintre situațiile în care consilierea etică poate juca un rol important în decizia instituțională este cea care privește relația dintre etic și juridic. Antonio Sandu ne propune o analiză a complexității raporturilor dintre filosofia morală și drept, orientîndu-ne, în cele din urmă, spre o relație dintre etic și juridic din perspectiva afirmării necesității unei etici a conformității.[4] Rămînerea la o etică a conformității ar putea duce la riscul ca o lege, sau o serie de prevederi legale, deși conforme din punct de vedere juridic să intre în conflict cu tradiția, cu cutumele, cu morala comunității sau cu practicile etice ale indivizilor. Tocmai de aceea, etica trebuie privită sub un spectru larg, care integrează, chiar în situații instituționale, și elementele esențiale ale culturii etice dintr-un anumit spațiu cultural. În felul acesta se poate evita conflictul între opțiunile etice individuale sau comunitare și cei ce instrumentează demersuri juridice considerate neconforme cu așteptările din orizontul etic al culturii comunitare. Cu atît mai mult cu cît, de fapt, consilierea etică poate căpăta forme diverse ce se adresează mediului de afaceri, instituțiilor publice, universităților etc.

Atunci cînd se raportează la persoane, Antonio Sandu pare înclinat să ducă procesul consilierii etice și cel al consilierii filosofice în vecinătatea terapeutică. Probabil multele referințe la temele de bioetică ar putea explica această tendință. Important este, însă, că  el rămîne la o opțiune existențială în care are loc rezolvarea dilemelor etice în plan individual.

La nivelul consilierii individuale, consilierea etică ne apare ca o acțiune strategică de ieșire din starea de vulnerabilitate, prin reconstrucția etică a viziunii asupra problemei ivite și asupra consecințelor etice a acțiunilor desfășurate. Printre beneficiile ce le putem semnala se numără: creșterea autonomiei persoanei, dezvoltarea capacității de a lua decizii, dobîndirea calităților necesare evaluării a ceea ce este acceptabil din punct de vedere etic, dezvoltarea capacității de stabilire a priorităților în rezolvarea problemor etice, îmbunătățirea calității  vieții interioare și a modului de situare în lume etc.

Consilierea etică își poate găsi un teren bun nu numai în modernizarea instituțiilor publice și în creșterea performanței lor etice, nu numai în etica afacerilor și în acțiunile de responsabilitate socială a organizațiilor, ci și în nevoia individului de a se reconstrui pe sine într-o manieră responsabilă, care presupune asumarea vocației etice personale ca artă de a trăi.

 

[1] Antonio Sandu, Etică și deontologie profesională, (Iași: Editura Lumen, 2012).

[2] Mihalea Frunză, Expertiză etică și acțiune socială, (București: Tritonic, 2011).

[3] Antonio Sandu, Etică și deontologie profesională, 183.

[4] Antonio Sandu, Etică și deontologie profesională, 49 și următoarele.

Anunțuri

Sandu Frunză despre Ghidul de bune practici în consiliere

Standard

coperta_0001

Devine, și pentru România, o necesitate tot mai mare elaborarea de instrumente utile cum e Ghidul de bune practici privind consilierea și orientarea profesională, stagiile de practică și întreprinderile simulate propus de un colectiv format din Claudia Crișan, Andreea Călin, Alexandra Oltean, Cordelia Elena Bădescu, Cristina Haruța, Octavian Moldovan, Dan-Octavian Balica, Paula-Mariana Beudean, Bogdan-Andrei Moldovan.

Moda occidentală a consilierii pentru o cît mai mare varietate de domenii a devenit și o realitate românească. Trebuie să ne așteptăm ca moda culturală a consilierii să pătrundă înspre cele mai particulare domenii ale vieții noastre, inclusiv în ceea ce privește deciziile pe care trebuie să le luăm sau alegerile pe care putem să le facem. Face parte din cultura postmodernă fragmentarea la infinit a realității, a posibilităților de alegere, a perspectivelor asupra valorilor, a formelor de autenticitate etc. În plus, constatăm că deși oamenii vorbesc unii cu alții, ei de fapt nu dialoghează, iar în acest context nevoia de a fi ascultat se învecinează cu nevoia de a fi însoțit de cineva pe drumul pe care îl parcurgi. Consilierul este în primul rînd un astfel de ”tovarăș” de drum. El este accesat ca un fel de voce interioară, ca un fel de oglindă a conștiinței, ca un catalizator al voinței sau ca un element special ce creează o chimie aparte și o armonie cu lumea proprie, cu lumea celorlați și chiar cu lumea lucrurilor înconjurătoare.

Astfel, consilierea etică și existențială adresată indivizilor, consilierea de responsabilitate socială adresată organizațiilor sau consilierea de dezvoltare personală adresată deopotrivă grupurilor și indivizilor sînt cîteva dintre formele pe care consilierea le ia chiar și în mediul cultural și organizațional românesc. La acestea se mai pot adăuga diverse forme de construcție și marketizare a persoanei, cum ar fi, de exemplu, brandingul personal sau un nivel mai special al consilierii ce este însoțită și de terapie, practicată doar de persoane cu o anumită calificare și recunoaștere profesională.

Una dintre formele importante de consiliere ce a început să ia un avînt binemeritat în universitățile românești este consilierea și orientarea profesională. Ea este atractivă pentru tineri îndeosebi în forma consilierii în carieră. Despre importanța activităților de consiliere, implementarea acestora și eficientizarea lor se vorbește în prima secțiune a Ghidului amintit. Această preocupare privind orientarea tinerilor este completată, în cea de a doua parte, cu date privind așteptările pe care le au studenții în raport cu stagiile de practică, în strînsă relație cu așteptările pe care le au legat de abilitățile, competențele și pașii de dezvoltare personală la care pot spera să le dobîndească în urma acestor stagii. În cea de a treia secțiune, destinată dezvoltării spiritului antreprenorial în rîndul studenților, aceștia sînt introduși în lumea consilierii pentu activitatea întreprinderii simulate – de la înființarea și organizarea întreprinderii simulate pînă la elemente de evaluare foarte elaborate. Importante sînt și anexele Ghidului în care se oferă fomulare și chestionare de evaluare în activitățile de consiliere.

Valoarea unui Ghid trebuie experimentată de oricine vrea să îl utilizeze. Deși nu trebuie să ne așteptăm de la un Ghid să ne ofere rețete de dezvoltare a unei cariere, rețete de dezvoltare personală sau rețete sigure ce ne duc la succes, asemenea instrumente de lucru își dovedesc utilitatea atunci cînd ele sînt utilizate de profesioniști pasionați și cu dorință de a veni în întîmpinarea celor ce se află la început de carieră. Este un bun început pentru a ajunge la dobîndirea treptată a unei cunoașteri și practici ce poate fi transformată în artă a consilierii.