Sandu Frunză despre îndemnul de a trezi filosoful din tine

Standard

Elogiul drumului-Florea Lucaci final curbe.cdrTREZEȘTE FILOSOFUL DIN TINE! Acesta pare să fie mesajul subliminal pe care îl transmite conștiința generală a comunității Facebook. Trebuie să acceptăm că există o astfel de conștiință filosofică intersubiectivă, altfel ar fi complicat să explicăm de ce rețeaua pare să se orienteze aproape unanim spre cîteva moduri comune de comportament. Una dintre aceste manifestări vizează înclinația aproape naturală spre producerea, transmiterea și consumul de mesaje ce conțin frînturi de înțelepciune. Unele apar ca producții personale, altele ca citate din filosofia clasică sau contemporană, altele din diverși inițiați sau maeștri spirituali, sau unele aparțin unei noi generații de înțelepți care par să își transmită înțelepciunea direct comunității Facebook. Fie că sînt sau nu însoțite de imagini, textele de înțelepciune se adresează deopotrivă vederii și introspecției. Ele sînt construite ca niște medii ale comunicării în care să ne lăsăm absorbiți, dar în același timp să le putem și instrumentaliza pentru necesitatea de a umple cu sens și semnificație actele noastre cotidiene și proiecțiile pe care ni le facem pornind de la ceea ce sîntem și de la ceea ce bănuim că am putea să fim.

Atitudinile în fața acestui tip de înțelepciune sînt diverse: de la manifestarea aproape mecanică prin folosirea butonului like la nevoia de a împărtăși experiența proprie prin folosirea lui share pînă la utilizarea emoticoanelor cu stările lor ambigue, dar suficient de bine sugerate în registrul sensibilității. Aceste tipuri de trăiri sau de reflecții par să dea semnalul participării la un sens comun al condiției umane și la semnificațiile, cel mai adesea cu o conotație spirituală, ale existenței umane. E firesc să apără și reacțiile opuse, de respingere, îndeosebi prin comentarii în registru ironic, cu o bunăvoință ludică sau cu o manifestare de disconfort intelectual supralicitată. Comentariile negative găsesc un surplus de îndreptățire atunci cînd se întîmplă uneori că înțelepții care ne vorbesc în lumea virtuală fie propun o filosofie extrem de rudimentară, fie nu găsesc mijloacele adecvate comunicării publice.

Unei înclinații naturale spre asimilarea de frînturi de înțelepciune îi răspunde și cartea lui Florea Lucaci, Elogiul drumului. Aforisme, paradoxuri, jocuri de limbaj[1] apărută în colecția „Școala ardeleană de filosofie”. Reflecțiile filosofice adunate de-a lungul anilor de Florea Lucaci sînt transmise printr-un mediu clasic de comunicare, cel al cărții tipărite. Ele, însă, îndeplinesc un rol similar cu cel al efortului depus în mediul online. Mai mult, ele pot, oricînd, să fie preluate în mediul virtual și să fie transmise cu instrumentele specifice comunicării digitale. Dincolo de mediul de comunicare, în acest caz important este conținutul.

Florea Lucaci este un filosof cunoscut și recunoscut în mediile profesionale. Sînt convins că prin volumul de față el va intra și în conștiința publicului larg – care nu are o instrucție filosofică, dar are înclinații spre gîndirea de tip filosofic – iar recunoașterea din partea acestuia nu o să întîrzie să apară.

Dincolo de seducția pe care o exercită, Elogiul drumului are trei mari virtuți: 1) are meritul de a ne introduce în lumea ”jocului de cuvinte dintr-o zonă paradoxală, în care metafora dă culoare ideilor”; 2) ne integrează într-un exercițiu foarte special al regăsirii de sine în care „aforismele și cugetările sunt un fel aparte de reacție intelectuală, de reflex condiționat ca răspuns la strălucirea ideilor din marile opere studiate”; 3) are meritul de a ne face familiară o lume parcă uitată și aproape inaccesibilă, în care este vorba despre „modul de a gîndi al presocraticilor, de posibile replici date personajelor din teatrul de idei al lui Platon, de înțelegerea raționamentelor aristotelice, de provocările gîndirii kantiene și a subtilelor speculații hegeliene sau de tematizări ale filosofilor contemporani”.

Sîntem invitați, astfel, la o creștere sufletească prin asumarea reflexivă, prin interiorizarea interogațiilor, prin contemplarea luminii exterioare, care se îngemînează cu lumina gîndului, prin meditație și rugăciune, dar și prin analiză logică și raționament lucid. Metoda propusă de Florea Lucaci este aceea de a cultiva o artă a gîndirii care are la bază nevoia omului de filosofie. Ca logician, autorul cultivă convingerea că dincolo de delegarea sarcinilor, pe care o face posibilă dezvoltarea tehnologică, există ceva ce rămîne doar de competența omului: darul de a gîndi. Cred că legătura intimă dintre gîndire și existență este cea care poate explica, cel puțin fragmentar, nevoia de a participa la jocul nevinovat al consumului (niciodată excesiv) de înțelepciune. Jocul de-a filosofia nu este periculos. Poate fi încercat cu folos de toată lumea.

Cartea lui Florea Lucaci este o carte destinată celor ce doresc să se bucure de mîngîierile filosofiei. Dacă vei parcurge pasaje din cartea de față, sper că vei observa faptul că volumul lui Florea Lucaci are o forță magică extraordinară: Trezește filosoful din tine!

 

[1] Florea Lucaci, Elogiul drumului. Aforisme, paradoxuri, jocuri de limbaj, (Cluj-Napoca: Editura Școala Ardeleană, 2016), cu o copertă foarte stilată semnată de Călin Lucaci.

Reclame