Sandu Frunză despre o iubire pe care românii încă nu au trăit-o cu intensitatea binemeritată

Standard

Untitled-1Dacă s-ar întîmpla ca Dumnezeu să lase peste noi într-o zi întunericul, ar fi suficient să deschidem cărțile lui Lucian Blaga și ar izvorî din ele atîta lumină cît să poată să lumineze întreaga lume. Poetul luminii a cuprins în creația sa atît de multă viață încît vieții înseși i-ar fi de ajuns să se regenereze în momentele în care o criză ontologică ar apărea pe neașteptate.  Gîndirea lui Blaga este o inițiere în lumea ființei la care poate participa oricine dorește să se asume pe sine ca ființă umană în orizontul misterului propriei sale deveniri.

Ca filosof transilvănean, Lucian Blaga a oferit una dintre cele mai profunde înțelegeri a naturii umane, a pus cele mai frumoase trăsături pe chipul românesc al ființei și a oferit una dintre cele mai expresive explicații privind identitatea locuitorilor spațiului nostru cultural, cu specificul credințelor, trăirilor, a modului de a gîndi și a felului în care ne apropiem formele transcendenței, indiferent cît ar părea de îndepărtate și de inaccesibile.

Creația lui Lucian Blaga este plină de o magie a iubirii menită să ne hrănească cu misterul ei. Deși au utilizat cu rezultate foarte bune această modalitate de îmbunătățire a existenței lor, românii nu au beneficiat atît de mult cît ar fi putut să se transfigureze hrănindu-se cu energia acestei iubiri.  Opera lui Blaga rămîne mereu o poartă deschisă spre noi înșine, o poartă prin care fiecare dintre noi poate intra în propria sa lume, acolo unde cele mai specifice elemente ale naturii umane se dezvăluie în universalitatea ei.

Într-un proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri, Editura Școala Ardeleană include una dintre cele mai semnificative lucrări în care se pune în valoare contribuția lui Blaga la revelarea spiritului. Este vorba despre cartea Lucian Blaga. Perspective Transilvane semnată de Mircea Popa.[1]

Criticul și istoricul literar, jurnalistul și savantul Mircea Popa își caracterizează volumul astfel: „E doar mica și modesta mea lacrimă de recunoștință pentru ceea ce a dat Poetul și Filosoful literaturii noastre, nemurind acest petec de pământ din Ardealul strămoșilor săi prin creația sa fără de moarte, considerată drept darul cel mai de preț pe care Ardealul unit cu Țara la 1918 l-a oferit spiritualității noastre și patrimoniului umanității”.[2] Aș comenta la acest pasaj doar că există o inadecvare a folosirii cuvintelor „mic” și „modest” în legătură cu tot ceea ce face în munca sa dedicată culturii române timp de cîteva decenii de profesorul Mircea Popa. Așa cum mi se pare că nu trebuie calificată în nici un fel ca fiind modestă iubirea lui Mircea Popa pentru cultura transilvăneană și mai ales pentru opera lui Lucian Blaga. Ceea ce a adus Mircea Popa în spațiul dezbaterilor culturale poartă amprenta lucrului frumos întocmit, de meșteșugar transilvan care are o bună știință de carte și care își îndeplinește în mod exemplar datoria față de beneficiarii săi.

Mircea Popa ne propune în acest volum reflecțiile sale prilejuite de evocarea lui Lucian Blaga cu ocazia întîlnirilor anuale de la Lancrăm. Textele sînt grupate în trei părți: „Bibliografice”[3], „Exegetice”[4] și „Prieteni, Exegeți, memorialiști, contestatari”[5]. Astfel, putem citi texte cu un fior liric de mare adîncime, cum ar fi „Lancrămul – satul cu sunet de lacrimă”. În același timp, criticul și istoricul literar ne supune atenției o serie de texte autobiografice, documente de arhivă, analize și relatări care ni-l pun într-o lumină mai puțin cunoscută pe Lucian Blaga și chiar pe o parte a celor ce au marcat dezvoltarea sa, cum ar fi: „Isidor Blaga – tatăl poetului”, „Tit Liviu Blaga – fratele poetului” sau „Unchiul poetului – profesorul Iosif Blaga de la Brașov”. Admirabil este demersul exegetic desfășurat de Mircea Popa în texte precum „Metafizică și iubire creștină la Lucian Blaga” sau „Eseul filosofic la Lucian Blaga”, texte în care profunzimea cunoașterii subiectului și capacitatea de a le face accesibile unui public larg devin principalele elemente persuasive. Din partea a treia, cititorul o să îndrăgească cu siguranță texte precum „Ion Agârbiceanu –„Sfînt părinte al literaturii române”” sau „Zevedei Barbu – un asistent „cu probleme””. Așa cum cred că se va lăsa fascinat de „În amintirile Monicăi Lazar”, care au o forță de sugestie deosebită cu privire la universul interior și la proiecțiile sentimentale ale lui Lucian Blaga asupra ființelor ce populau lumea sa.

Unul dintre cele mai reprezentative texte pentru dimensiunea culturală a acestui volum este „Mitografia ființei”.[6] Mircea Popa ne convinge de faptul că „De-a lungul istoriei noastre literare, doar trei scriitori s-au bucurat în viață, dar mai ales după moarte, de o admirație generală, ferventă și fanatică, de adevărata mitografie literară. E vorba de Eminescu, Blaga și Nichita Stănescu. Fiecare a rodit în jurul lui o legendă, devenită cu timpul un loc comun al istoriei literare”.[7] Dacă ne gîndim la Lucian Blaga, dincolo de această mitologie în care fiecare din cei ce intrau în lumea lui Blaga căpătau, la rîndul lor, o dimensiune mitologică, rămîne să constatăm că sîntem încă în plin proces de revelare a misterului, luminii, tăcerilor și a reflecțiilor filosofice și spirituale cuprinse în năzuința sa de a da o dimensiune europeană a creației românești.

Cartea lui Mircea Popa, Lucian Blaga. Perspective Transilvane, este o dovadă în plus că scrierile lui Blaga ne invită mereu la trăirea unei iubiri pe care nu am explorat-o încă îndeajuns. Gîndirea luminoasă a lui Lucian Blaga poate funcționa ca o terapie existențială prin care spațiul românesc se poate curăți, ilumina și desăvîrși într-o experiență în care energiile divine sînt puse împreună într-un efort de creație comun.

 

 

[1] Mircea Popa, Lucian Blaga. Perspective Transilvane, (Cluj-Napoca: Editura Școala Ardeleană, 2018).

[2] Mircea Popa, Lucian Blaga. Perspective Transilvane, 7.

[3] Mircea Popa, Lucian Blaga. Perspective Transilvane, 9-126

[4] Mircea Popa, Lucian Blaga. Perspective Transilvane, 127-212

[5] Mircea Popa, Lucian Blaga. Perspective Transilvane, 213-348.

[6] Mircea Popa, Lucian Blaga. Perspective Transilvane, 193-200.

[7] Mircea Popa, Lucian Blaga. Perspective Transilvane, 193.

Reclame

Sandu Frunză despre filosofia lui Blaga – un dar pe care Michael S. Jones l-a făcut americanilor

Standard

Coperti Metafizica Religiei - jonesÎn fiecare an, luna mai aduce asupra Clujului o ploaie deasă și  blîndă de simpozioane, de evenimente culturale, științifice, formative sau de divertisment. Rememorarea prezenței semnificative a creației lui  Lucian Blaga este una dintre  modalitățile de valorificare a fondului cultural clujean. O deschidere a Clujului spre cultura occidentală a fost realizată în ultimii 15 ani de către un gînditor american, Michael S. Jones, un filosof ce a decis să împartă cu americanii, și cu toți posibilii cititori de limbă engleză, iubirea sa pentru filosofia lui Lucian Blaga. Chiar dacă această valorizare în plan internațional pare a fi una de dată tîrzie în raport cu momentul creației lui Blaga și cu specificul reflecției sale filosofice, darul pe care îl face Michael S. Jones contemporanilor săi este unul cu atît mai prețios cu cît relevă o permanență a gîndirii filosofice blagiene. În cultura română actuală, gîndirea lui Blaga se află în trendul principal al preocupărilor culturale. Traducerea unor texte în limba engleză și publicarea unei teze de doctorat ce prezintă liniile de forță ale sistemului filosofic blagian trebuie privite, alături de alte eforturi de internaționalizare de acest gen, ca o modalitate de recunoaștere și ca un prilej de dialog universitar și cultural.

Michael S. Jones este un foarte rafinat filosof al religiilor, un bun cunoscător al culturi române și al mentalităților românești. Datorită pasiunii sale pentru filosofia lui Blaga și empatiei sale totale cu sufletul românesc, Michael S. Jones este recunoscut de prietenii săi ca ”Mihai Ardeleanul”.  El predă  în Statele Unite ale Americii la Universitatea Liberty din Lynchburg, Virginia. Întîlnirea sa cu filosofia lui Lucian Blaga s-a realizat sub forma unor îndelungate preocupări legate de elaborarea tezei sale de doctorat publicată în limba engleză ca „The Metaphysics of Religion: Lucian Blaga and Contemporary Philosophy, (Madison: Fairleigh Dickinson University Press, 2006) și, mai apoi, tipărită în limba română ca Metafizica religiei. Lucian Blaga și filosofia contemporană, traducerea textului de Geo Săvulescu, traducerea notelor de Dominic Georgescu (București: Self Publishing, 2014).

Din analizele lui Michael S. Jones deducem că Lucian Blaga este unul dintre ultimii creatori ai unui sistem filosofic din cultura occidentală, un sistem original de gîndire ce poate avea și azi un impact considerabil în mai multe zone ale creației filosofice. După ce face o expunere generală a contribuțiilor lui Blaga, filosoful american se oprește, dintre toate posibilitățile de receptare, asupra filosofiei religiei propusă de filosoful român. Această strategie este asumată de Michael S. Jones cu credința că viziunea asupra religiei este strîns legată de perspectiva filosofului asupra metafizicii, antropologiei și asupra culturii. Mai mult decît atît, filosofia religiei poate să aducă la suprafață înțelesuri de adîncime ale reflecției blagiene din celelalte sfere ale creației sale filosofice, așa cum, de altfel, fiecare dintre segmentele sistemului filosofic blagian poate aduce o nuanțare a înțelegerii semnificațiilor filosofiei religiei construită de Lucian Blaga.

Introducînd în analiză instrumentarul specific pragmatismului, Michael S. Jones oferă o perspectivă originală de abordare și realizează o excelentă reconstrucție a potențialului filosofiei blagiene, așa cum poate el să fie actualizat și valorificat în construcții filosofice din afara spațiului cultural românesc. Filosoful american nu putea să găsească o soluție mai ofertantă decît cea a filosofiei religiilor. Aici preocupările axiologice, metafizice, gnoseologice și de altă natură se regăsesc în forme aplicate de înțelegere a spiritualității, atît ca preocupare a analizei teoretice, cît și pe dimensiunea înțelegerii lor în contextul vieții cotidiene a individului secolului XXI. Marele merit al lui Michael S. Jones este acela că reușește să conexeze filosofia românească cu acest secol și să proiecteze filosofia lui Lucian Blaga ca o preocupare majoră în înțelegerea actuală a crizei omului religios și la fel de importantă în perspectiva căutării unor soluții pentru o raportare adecvată la religie și la pluralismul religios – „o arenă a filosofiei contemporane care este scena multor dezbateri vii”.

Pe lîngă faptul că se întîlnește cu o filosofie „cuprinzătoare, imaginativă și cu o mare putere de pătrundere”, un cititor occidental poate desprinde din cartea filosofului american mai multe elemente privind biografia lui Lucian Blaga, poate să descopere ideile ce animă lucrările sale și se constituie ca un eșafodaj solid al unei construcții filosofice foarte originale, poate afla că, încă de la începutul secolului XX, „Lucian Blaga anticipează încercările filosofice ale sfîrșitului de secol XX, printre care interpretarea culturală și constructivistă a cunoașterii, reînvierea pragmatismului și rolul revoluției cognitive în științe”. Dar, mai ales, poate deveni familiar cu preocuparea lui Jones de a ”demonstra continua importanță a filosofiei lui Blaga pentru dialogul contemporan” și de a atrage atenția asupra unei filosofii inestimabile pentru ceea ce se va întîmpla în secolul XXI și mai departe.