Sandu Frunză despre etică și spiritualitate cu Moise Cordovero și Lucian-Zeev Herșcovici

Standard

palmierul_deborei_coperta

Etica este o modalitate naturală de a-l orienta pe om spre valorile sale și spre actualizarea lor sub semnul spiritualizării fiecărui act al vieții cotidiene. Etica face parte din condiția umană. Tocmai de aceea, omul frumos este considerat a fi omul care întruchipează virtuțile morale. Această identificare a binelui și frumosului este posibilă fiindcă percepem aceste valori ca modalități ale unei practici spirituale ce îl îmbunătățește și îl desăvîrșește pe om. De altfel, este sugestiv că, atunci cînd Dumnezeu a contemplat lucrurile și ființele pe care le-a creat, ajunge să constate că ele sînt bune și ne lasă să înțelegem faptul că sînt și frumoase, în același timp. Aceste semnificații ne sînt accesibile deoarece etica este o structură fundamentală a ființei umane ca ființă spirituală.

O modalitate de a aduce  împreună etica și spiritualitatea a fost pusă, de curînd, la dispoziție de Lucian-Zeev Herșcovici – unul dintre savanții români de la Ierusalim. Lucian-Zeev Herșcovici are meritul de a dărui culturii române o carte fascinantă de spiritualitate iudaică: Palmierul Deborei (Tomer Dvora) de Moise Cordovero.[1]

Lucian-Zeev Herșcovici nu este un cabalist, deși este unul dintre puținii savanți români care ar putea să fie, avînd toate premisele culturale și de îmbunătățire personală care să îi permită un asemenea statut. El este mai degrabă un împătimit al textelor, al tradiției și al semnificațiilor de profunzime pe care le putem desprinde pentru viața noastră atunci cînd intrăm în contact cu tainele ascunse ale semnificațiilor inefabile ale textelor.

Din Prefața[2] oferită de traducător, deducem că alegerea acestei cărți nu este deloc întîmplătoare. El pleacă de la premisa că acest text al lui Moise Cordovero (1522-1570) este una dintre cele mai bune modalități de a oferi o punte de legătură între cultura iudaică și aspirațiile etice ale omului occidental. Meritul cel mai mare al acestei cărți este socotit a fi acela că dă o soluție specifică tradiției iudaice pentru a spori sufletește omul secolului XXI. Ea se adresează nu doar evreilor, ci fiecărui om modern dornic să reunească spiritualitatea cu viața printr-o practică adecvată de asumare a valorilor. Este vorba despre o carte care ne învață că educația și tradiția sînt două instrumente care pot consolida viața individuală, iar cărțile sînt cele mai bune cărămizi necesare acestei construcții. Ea nu se mai adresează doar poporului Cărții, ci tuturor celor care înțeleg că tradiția (fie ea scrisă sau orală) poate fi o resursă vie pentru viața zilnică.

Palmierul Deborei îmbină reflecția filosofică cu cea zoharică, combină etica cu mistica într-un exercițiu inițiatic de desăvîrșire morală a omului. Cartea are zece capitole, potrivit celor zece elemente fundamentale ale Arborelui Sefirotic. Parcurgerea fiecăruia dintre aceste capitole face parte dintr-un demers inițiatic în care ființa umană asumă atributele divine reprezentate de fiecare dintre sefiroturi. În felul acesta, omul devine o ființă care preia calitățile lui Dumnezeu. În mod obișnuit, vorbim despre acest proces în termeni de  îndumnezeire a omului prin asumarea condiției sale etice în relația cu alteritatea umană. Această dinamică presupune o stare permanentă de trezvie, deoarece, așa cum Moise Cordovero afirmă, „Somnul este ca un fel de moarte și pomul morții domnește”.[3]

Unul dintre cele mai interesante aspecte puse în evidență de Lucian-Zeev Herșcovici este încercarea lui Moise Cordovero de a consacra respectul ca valoare centrală a Cabalei. În felul acesta, putem sesiza că respectul devine un element unificator al tradiției, care cuprinde deopotrivă Tora, Talmudul și Cabala. Atfel, experiența mistică, dezvăluită de intrarea omului în dinamica celor 10 Sefiroturi, vorbește omului despre raporturile sale cu propria sa persoană, cu familia, cu comunitatea în sens mai restrîns sau mai larg, despre raporturile sale cu profesia sa sau cu diversele roluri pe care le joacă în viața socială, precum și despre modul în care se raportează la lume.

În același timp, aflăm că respectul îl ține pe om și în preajma lui Dumnezeu. Un pasaj explicativ oferit de Lucian-Zeev Herșcovici este edificator în acest sens: „Vorbind despre poziția omului în familie, în societate și în privința rolului studiului Torei în viața sa, Rabi Moise Cordovero se referă la prezența Nimbului lui Dumnezeu (HaȘekhina) în viața acestuia. În limba ebraică, cuvîntul Șekhina (Nimbul lui Dumnezeu) este de genul feminin. În viață, omul se află între două elemente de genul feminin: soția sa (ceea ce reprezintă căsnicia, pacea în familie) și HaȘekhina, care îi asigură pacea omului corect. Față de soția lui, bărbatul are obligații de soț, precum și obligații materiale: căsătoria și familia au apărut pentru a adapta instinctul omului la atributele Divinității. Prin respect față de normele juridice halahice, față de studiul Torei, față de familie și față de comunitatea socială din care face parte, omul determină Nimbul lui Dumnezeu (Șekhina) să fie alături de el și să rămînă alături de el și să îl protejeze, apărîndu-l de rele, întodeauna”.[4] Aceasta este una dintre cele mai importante chei de lectură pentru cuvintele lui Moise Cordovero din cel de al X-lea capitol: „omul se poate lega pe sine însuși de Sfințenie, cu Coroana Nimbului lui Dumnezeu (HaȘekhina), în așa fel încît această Coroană să nu cadă de pe capul lui niciodată”.[5]

Palmierul Deborei este una dintre cele mai importante cărți din tradiția mistică a iudaismului, apărută postum, în 1589 la Veneția. Ea este o carte valoroasă pînă azi deoarece este inspirată de ideea că omul trebuie să se comporte așa cum se poartă Dumnezeu, în marea sa dragoste față de om.[6] Moise Cordovero aduce ca fundal întreaga învățătură a Cabalei pentru a ilustra frumusețea și măreția acestui comportament al ființei umane.

[1] Moise Cordovero, Palmierul Deborei, traducere din limba ebraică, prefață și note de Lucian-Zeev Herșcovici, (București: Editura Herald, 2015).

[2] Lucian-Zeev Herșcovici, „Prefață”, în Moise Cordovero, Palmierul Deborei, 7-19.

[3] Moise Cordovero, Palmierul Deborei, 127.

[4] Lucian-Zeev Herșcovici, „Prefață”, în Moise Cordovero, Palmierul Deborei, 19.

[5] Moise Cordovero, Palmierul Deborei, 132.

[6] Moise Cordovero, Palmierul Deborei, 52.

Reclame

Sandu Frunză despre Journal for the Study of Religions and Ideologies în al cincisprezecelea an de apariție

Standard

AJSRI apărut numărul 43 al revistei Journal for the Study of Religions and Ideologies. Toate numerele revistei, publicate  în cei 15 ani de la apariție, sînt accesibile online pe pagina http://jsri.ro/ojs/index.php/jsri/issue/archive Redacția revistei e situată în str. Emmanuel de Martonne Nr. 1 în spațiul oferit de Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. În numărul 43 pot fi citite texte semnate de: Richard McDonough, Antonio Sandu, Veselin Mitrović, Bogdan Stancu, Georgel Rednic, Nicolae Ovidiu Grad, Ion Aurel Mironiuc, Claudia Diana Gherman, Araceli Rojas, Aurelian Plopeanu, Ion Pohoață și İdris Yücel.

Journal for the Study of Religions and Ideologies este o revistă de studii religioase interdisciplinare în care apar studii și analize ale fenomenului religios realizate de cercetători din variate domenii și care au preocupări în ceea ce privește cunoașterea religiilor și a ideologiilor. De-a lungul celor 15 ani, în revistă au fost publicate texte semnate de gînditori precum: Moshe Idel, Richard Rorty, Clemens Cavallin, Reuven Firestone, Lucian Zeev Herșcovici, Recep Boztemur, Michael Jones, Leonard Swidler, Aurel Codoban, Marius Jucan, Ioan Chirilă, Mircea Dumitru, Nicu Gavriluță și mulți ații. Practicarea unei etici a cercetării și excelenței în cercetare a fost asigurată de membrii bordului JSRI care, prin munca lor, au făcut efortul academic de a situa revista în bazele de date internaționale și în topul mondial al revistelor academice. Menționez că întreaga activitate redacțională și de review se bazează pe voluntariat. Colaboratorii noștri (de la Universitatea Babeș-Bolyai, de la celelalte Universități din România și mai ales de la Universitățile din străinătate, ce pot fi întîlniți pe siteul JSRI) își pun toată priceperea în slujba unui ideal al dezvoltării și promovării excelenței academice în cercetarea fenomenului religios. Tuturor colaboratorilor, și mai ales membrilor SCIRI și SACRI, le mulțumesc pentru atașamentul lor față de acest proiect editorial, care datorită lor a devenit unul major.

În urmă cu 15 ani, atunci cînd împreună cu Mihaela Frunză am decis înființarea acestei reviste speram ca ea să coalizeze un număr cît mai mare de autori care să dea o perspectivă coerentă asupra ceea ce se întîmplă în domeniul studiului religiilor și ideologiilor într-o perspectivă interdisciplinară. Rezultatele au venit în timp și au dus la o foarte bună recunoaștere pe plan internațional a revistei noastre.

Știu și eu că lauda de sine nu miroase a bine. Dar aș putea să depășesc acest îndemn popular la modestie amintind că Journal for the Study of Religions and Ideologies a fost prima revistă românească ce a fost cuprinsă în mult rîvnita bază de date ISI (Thomson Reuters) cu ani în urmă cînd revistele românești nici nu se gîndeau la o asemenea posibilitate.

Totodată, revista se situează azi pe locul 21 în ierarhia mondială a celor 358 de reviste academice semnificative pe domeniul ei de referință. Este pe locul întîi pentru revistele din România și nu mai există nici o altă revistă românească pe domeniile umaniste și sociale care să se situeze în primele 50 de reviste în ierarhia făcută de SCImago Journal Rank. Prezența și accesibilitatea în baze de date precum SCOPUS, ERIH PLUS, EBSCO etc. relevă o bună situare în acest spațiu al căutării și întîlnirii academice.