Cu Liliana Popescu despre filosofie, mindfulness și împlinirea personală

Standard

Sandu Frunză: Sînteți una dintre cele mai complexe personalități din lumea noastră universitară. Sînteți o personalitate reprezentativă pentru teoria politică și teoria relațiilor internaționale, pentru contribuția adusă în studiile de gen, cele legate de guvernanța privind șansele egale și cele ce propun promovarea toleranței sub multiple aspecte. Lucrările dumneavoastră sînt o referință în domenii precum cele legate de manipularea politică sau de afirmarea autonomiei și libertăților individuale. Aș dori să privim toate aceste realizări din perspectiva unor preocupări cu deschideri interdisciplinare și să le punem în conexiune cu formarea inițială pe care o aveți în domeniul filosofiei. Cît de mult contează în toate aceste activități  fundamentul filosofic al dezvoltării personale și profesionale?

Liliana Popescu: Cred că însăși alegerea mea de a studia filosofia a fost o alegere fericită, pentru că ea a exprimat vocația mea. Alegerile ulterioare s-au datorat întrebărilor pe care mi le-am pus pe parcurs și pentru care am căutat un răspuns. Teoria politică și preocuparea față de libertatea individuală a venit pe fondul nevoii de libertate generată de regimul Ceaușescu. Acuza de manipulare politică a maselor populare de după Revoluție mi-a ridicat întrebarea referitoare la măsura în care manipularea politică afectează libertatea individuală, libertate pe care am considerat că o câștigasem după 1989. Contactul cu cultura occidentală în ipostaza ei britanică din anii 90 m-a făcut să reflectez la condiția femeilor și la raporturile de gen în societatea românească dar și universală. Cartea mea Politica sexelor (2004) este o reflectare a acestei preocupări. Activismul împotriva violenței în familie, împotriva femeilor, se înrădăcinează într-un set de valori pe care mi le-am asumat și care se leagă de respectul față de ființa umană, dincolo de gen, orientări, diferențe. Preocupările mele mai recente legate de ascensiunea extremei drepte în România m-au făcut să fiu mai activă în zona înțelegerii fenomenului legionar din trecutul României și a revenirii sub forme neolegionare voalate în peisajul politic românesc. M-au făcut să reflectez și la cauzele ascensiunii extremei drepte, care sunt legate de creșterea diferențelor economico-sociale, a sărăciei și frustrărilor multor cetățeni. 

Cred că filosofia și educația filosofică ne predispune la reflecție, la adoptarea unor atitudini critice, la punerea la îndoială a ceea ce se spune și a ceea ce se crede în mod comun, la sesizarea a ceea ce este dincolo de cuvinte, vorbe, opinii și credințe umane. Ne predispune la a vedea fragilitatea ființei umane, vulnerabilitatea și perisabilitatea umană. Și tocmai pe acest fond, filosofia ne face să prețuim mai mult ce e frumos și bun în oameni și ceea ce am putea perfecționa în relațiile interumane dacă am conștientiza fragilitatea și perisabilitatea noastră comună.

Sandu Frunză: Știm că sînteți pasionată de budism, de explorarea minții și de practicile mindfulness. Putem privi mindfulness ca pe o practică filosofică, drept o tehnică meditativă și contemplativă care propune, totodată, și o filosofie de viață? Cît de importantă este dimensiunea filosofică a acestor practici? Ce schimbări au avut loc în filosofia dumneavoastră de viață o dată cu intrarea în orizontul mindfulness? Pornind de la experiența personală, vă rog să ne spuneți: ce pot aduce practicile spirituale, cele meditative sau contemplative omului obișnuit, prins în mecanismele vieții sale cotidiene?

Liliana Popescu: Aici sunt mai multe întrebări… Practicile mindfulness sunt legate de o filosofie, într-adevăr. Ceea ce am constatat eu este că odată ce te-ai hotărât să practici, te îndrepți vrând-nevrând în direcția filosofiei. E o interdependență între practică și filosofie. De fapt e o filosofie care vine în prelungirea unei psihologii. Budismul este o filosofie a minții; începe prin a fi o psihologie, o înțelegere a minții omenești, minte care este mijlocul prin care noi cunoaștem lumea. Din câte știu, specialiștii de azi în neuroștiințe și mulți psihologi de azi sunt uimiți de profunzimea înțelegerii budiste a minții umane.

Ceea ce aduce mindfulness azi este foarte folositor omului bombardat cu informații din toate direcțiile și invadat de tentațiile care vin spre noi prin diverse device-uri. Există o competiție acerbă pentru atenția noastră – de la prieteni, știri de ultimă oră, de toate felurile, până la atenția companiilor care află prin mijloace specifice ce ne place, cu ce rezonăm, la ce ne uităm, cât ne uităm etc pentru a ne vinde cât mai multe și cât mai repede, cu sau fără legătură cu ceea ce avem nevoie. Uneori ne uităm mirați noi înșine de propriul comportament. Practicile mindfulness vin în sprijinul autonomiei și libertății noastre față cu toate aceste tentații. Mindfulness înseamnă atenție conștientă, asupra momentului prezent, asupra propriei existențe, a propriilor gânduri și acțiuni, nonjudicativă.  Înseamnă a fi aici cu ceea ce este în interiorul și exteriorul tău. Înseamnă a simți, a fi în viață. Înseamnă antrenarea minții noastre pentru a fi capabilă să stea cât mai mult în prezent. Cum spunea Thich Nhat Hanh, noi trăim doar în prezent, nu în trecut și nici în viitor. Viața există numai în prezent. Asta încearcă să facă mindfulness, să ne antreneze să trăim cât mai mult și să diminuăm prezența iluziilor, adică a acelor fantazări despre trecut și viitor care ne sustrag vieții care curge acum. Sunt mult mai multe lucruri de spus aici, pentru că o practică susținută a meditației de conduce către înțelegerea a ceea ce este, a relațiilor interumane, a importanței respectării ființelor, a vieții.

Sandu Frunză: Așa cum știți, asistăm astăzi la dezvoltarea în culturile occidentale și în cele dinafara occidentului a practicilor filosofice și îndeosebi a celor legate de consilierea filosofică. Chiar dacă sînt încă o prezență timidă, consilierea filosofică și consilierea etică au pătruns și la noi. Cum vedeți posibilitatea dezvoltării în spațiul cultural românesc a consilierii filosofice în general, a practicilor privind consilierea existențială și consilierea etică organizațională în particular? 

Liliana Popescu: Cred că este foarte importantă această dezvoltare a consilierii filosofice. Și este extrem de binevenită în spațiul românesc. Cu toții avem întrebări, avem îndoieli, am vrea să înțelegem ce se întâmplă cu noi, ce se întâmplă în viața noastră, care e sensul vieții etc. Toate aceste întrebări pot fi discutate în cadrul consilierii filosofice, cu trimitere la diferite idei, autori, serii de valori, pe care doar un consilier bine avizat le poate furniza oamenilor. Consilierea filosofică este altceva decât terapia psihologică, unde e nevoie de echilibrarea unor funcțiuni psihologice, de repunerea în armonie a modului de funcționare a psihicului nostru. Consilierea filosofică se află din acest punct de vedere într-o poziție similară coaching-ului, unde nu este vorba despre sondarea profundă a psihicului ci de autocunoaștere. Consilierea filosofică merge mult pe partea de înțelegere rațională, în timp ce coaching-ul merge pe înțelegerea unor tipare de acțiune proprii clientului, pe care le descoperă pe parcursul sesiunilor. Omul este o ființă cu inteligență spirituală și cred că de aceea este mare nevoie de consiliere filosofică.

Sandu Frunză: Dumneavoastră – ca profesoară, ca cercetătoare, ca practiciană în cîmpul eticii politice, ca participantă la lumea trainingurilor de mindfulness, a coaching-ului, a dezvoltării personale – ce tipuri de servicii ați putea oferi pentru cei interesați? Dacă cineva dorește să apeleze la serviciile dumneavoastră în această zonă a practicilor filosofice și meditative, de dezvoltare personală și de căutare a autenticității, cum poate să o facă?

Liliana Popescu: Eu ofer servicii de coaching si oricine este interesat mă poate contacta pe pagina mea pe Facebook, https://www.facebook.com/liliana.coaching.experience sau @liliana.coaching.experience 

Mă ghidez după principiul: cine dorește într-adevăr să treacă printr-un proces de coaching mă va găsi cu siguranță. Este un principiu mai vechi, nu este invenția mea. Cine caută, găsește.

Pot oferi și coaching pe zona de mind fitnessmindfulness, de antrenare a minții, de liniștire a minții pentru ca ea să poată scoate la iveală ce avem mai bun în noi. Mari oameni de știință și artiști fac meditație în mod regulat, se antrenează mental. Am condus grupuri de meditație la Bodhi Studio în București. În mod curent nu fac acest lucru, dar este un domeniu în care mă pregătesc constant, atât practic cât și teoretic. Zilnic. Am făcut și o ofertă corporate la un moment dat, ce poate fi găsită aici.

Am constatat un lucru. Cu cât cunosc mai mult, cu atât mi se pare că știu mai puțin. Dar, da, antrenarea minții este un domeniu care mă pasionează. Pot fi contactată pe aceeași cale.

Sandu Frunză: Parcă am intrat într-o etapă de criză care pare a nu avea sfîrșit. Pandemia actuală pare să fi pus sub semnul întrebării multe din certitudinile noastre. Se spune adesea că lumea postpandemică nu va mai fi cea pe care am cunoscut-o pînă acum. La ce schimbări vă așteptați în ceea ce privește realitatea vieții noastre din viitorul apropiat? Cum se vor schimba perspectivele noastre asupra libertăților individuale și ale responsabilității sociale? Care vor fi coordonatele care vor trasa viziunile viitoare cu privire la ceea ce însemnă să trăiești o viață împlinită?

Liliana Popescu: Mă aștept ca oamenii să fie ceva mai bine antrenați în ce privește traiul unei vieți cu mai multe incertitudini, mă aștept ca lumea să iasă mai bine pregătită pentru situații de incertitudine. Trăim într-o perioadă de dileme morale – unii au de decis dacă vor pune imunitatea colectivă în fața fricilor lor individuale și a opiniilor pe care au ajuns să le creadă, alții au de decis dacă să-i considere proști, răi sau nu pe cei care refuză să se imunizeze. Suntem puși în fața unei situații noi, acum în această perioadă a pandemiei. Cât suntem de atașați de pozițiile noastre atitudinale, cât suntem de îngăduitori și înțelegători cu ceilalți, cât suntem de egoiști sau altruiști? În orice caz, cred că reflectând asupra tuturor acestora, a situației în care suntem ca omenire, este imposibil să nu remarcăm cât suntem de legați, de interconectați, noi oamenii, indiferent de locul în care ne aflăm pe planetă. Această conștientizare ar trebui să conducă la o mai mare responsabilizare a oamenilor în ce-i privește pe semenii lor. Empatia față de alte ființe ar trebui să crească. Știm, în același timp, că mulți oameni experimentează dificultăți în a empatiza, din diferite cauze, toate legate de istorii personale, alegeri trecute, relații de familie etc. Totuși, sunt mulți oameni care doresc să se dezvolte, să se perfecționeze ca oameni și lucrul acesta este foarte bun și îmbucurător.

O viață împlinită? Cred că toți cei care au trecut prin pandemie sunt mai inclinați acum să aprecieze faptul că au rămas în viață și să aprecieze ceea ce au. Ar fi un mare câștig al perioadei dificile prin care am trecut.