Sandu Frunză despre Dumnezeu și Holocaust

Standard

sandu frunza coperta dumnezeu si holocaustulPentru azi, am decis să vă reamintesc un citat din prefața cărții mele Dumnezeu şi Holocaustul la Elie Wiesel. O etică a responsabilităţii:

„Elie Wiesel consideră că, o dată cu experienţa Holocaustului, toate categoriile ce modelează creaţia umană trebuie regîndite din perspectiva responsabilităţii pe care o induce rememorarea evenimentelor petrecute în interiorul şi în jurul lagărelor morţii. Pornind de la această experienţă, literatura, teologia, filosofia post‐Holocaust trebuie să ne ajute să punem întrebări şi să găsim răspunsuri ce privesc raţiunea umană în situaţii limită, să modeleze planul acţiunii, eticii şi responsabilităţii umane, să vorbească despre condiţia umană într‐o lume în care Dumnezeu, dacă nu este în totalitate absent, este în mod evident tăcut şi indiferent. Filosofia, ca şi teologia, trebuie să fie orientată spre comunitate şi spre nevoile pe care le au indivizii care o formează. În mod particular, teologia trebuie să fie o teologie a alterităţii care să cultive ideea împlinirii individului în relaţia sa responsabilă cu celălalt”. [1]

[1] Sandu Frunză, Dumnezeu şi Holocaustul la Elie Wiesel. O etică a responsabilităţii, (Bucureşti: Editura Contemporanul, 2010), 10.