Sandu Frunză despre un elogiu adus limbii române și folcloristicii românești

Standard

dan cepraga dhc


Am ajuns la un asemenea grad de învrăjbire a românilor contra românilor și a românilor împotriva oricărei alterități încît ni se poate părea un eveniment cu totul ieșit din comun  faptul că trăim un moment de normalitate al manifestării prieteniei, deschiderii și respectului pentru celălalt. Preocupați în prea mare măsură de valorile absolute ale definirii religioase, culturale și politice, am ajuns să uităm faptul simplu de a pune respectul ca fundament al clădirii relațiilor intersubiective, al structurării raporturilor instituționale, al utilizării recunoașterii ca instrument de ierarhizare a valorilor aflate în dialog și conexiune permanentă.

Am avut bucuria de a trăi un moment de afirmare a normalității cu ocazia acordării titlului onorific de Doctor Honoris Causa al Universității din Oradea tînărului Prof. univ. dr. Dan Octavian Cepraga de la Universitatea din Padova. Ceremonia desfășurată pe data de 15 noiembrie 2018 a fost, pe de o parte, o sărbătoare a prieteniei, a profesionalismului  și a recunoașterii româno-române, iar pe de altă parte, un elogiu adus limbii române și folcloristicii românești. Universitatea din Oradea, prin reprezentanții săi oficiali și prin vocea entuziastului prof. univ. dr., dr. habilitat Sorin Șipoș, l-au omagiat pe Dan Octavian Cepraga, un român care a ajuns Professore Ordinario la Universitatea din Padova printr-un efort extraordinar de promovare a limbii române, a culturii române și a bogățiilor inepuizabile ale folclorului românesc.

Am perceput această sărbătoare a limbii și culturii române în primul rînd ca pe un act  de normalitate prin care o comunitate academică din România face un gest de prietenie și de recunoaștere pentru un român de succes din lumea occidentală, care a reușit în occident promovînd o parte luminoasă a sufletului cultural românesc.

În al doilea rînd, am găsit în această sărbătoare un bun prilej de a marca Centenarul românesc prin afirmarea necesității de a ne deschide spre dialog și de a răspunde creator la toate provocările pe care le aduce contactul nostru cu alteritatea, într-o lume în care identitățile particulare trebuie să fie parte constructivă a unei realități edificată pe aspirațiile umaniste ale valorilor globale.

Una dintre ideile importante pe care am desprins-o din prelegerea magistrală susținută de Dan Octavian Cepraga a fost aceea că o asemenea deschidere, în procesul confruntării cu universalitatea, a avut un rol decisiv în formarea noastră identitară și în intrarea noastră în dialogul popoarelor: „La originea procesului de formare a națiunii române moderne – ne spune profesorul DhC Dan Octavian Cepraga – nu vom găsi nicidecum închiderea identitară a etnonaționalismului sau căutarea obsedantă a „specificului național”. Dimpotrivă, limba noastră literară modernă și conștiința națională modernă se nasc amîndouă dintr-o deschidere liberă și generoasă spre alteritate, amîndouă și-au definit și întărit trăsăturile specifice și originale prin asimilarea și însușirea elementelor venite din afară, s-au recunoscut pe sine, și-au descoperit propriile posibilități datorită dialogului și confruntării cu celelalte limbi și culturi europene”.[1]

Distinsul Doctor Honoris Causa al Universității din Oradea ne-a convins de faptul că una dintre modalitățile de situare în dialog a valorilor culturii române este oferită de punerea în valoare a folclorului românesc. Pledoaria sa pentru cercetarea și diseminarea culturii populare se situează dincolo de orice formă de autohtonism. Ea are în vedere participarea într-o modalitate specific românească la valorile de profunzime ale condiției umane – percepute ca mod specific de situare în orizontul general al existenței, ca angajare personală și comunitară în cîmpul manifestării universale a sacrului, ca participare autentică la semnificațiile profunde ale ființei.

 

[1] Dan Octavian Cepraga, „Limbă și națiune: despre importanța traducerilor în procesul modernizării limbii române literare. Lectio magistralis”, în Laudatio pentru acordarea titlului onorific Doctor Honoris Causa al Universității din Oradea Domnului Prof. univ. dr. Dan Octavian Cepraga, Universita degli Studi di Padova, (Oradea: Universitatea din Oradea, 15 Noiembrie 2018), 19.

Reclame

Sandu Frunză despre o posibilă călătorie în Țara Bistrei

Standard

coperta SorinUn sentiment de împlinire și speranță îmi pare că stă la baza efortului documentar depus de echipa Centrului de Studii Interdisciplinare Oradea-Chişinău, care funcţionează în cadru Universităţii din Oradea, sub egida Academiei Române. Sub genericul evenimentelor multiple desfășurate în anul centenarului, Centrul de Studii Interdisciplinare, alături de alți parteneri instituționali, ne propune un reportaj fotografic rezultat dintr-un proiect ce avea drept scop „editarea unui album integrat de fotografie cu patrimoniul laic şi ecleziastic din Ţara Bistrei şi localităţile aflate în imediata sa apropiere”.[1]

Județul Bihor nu este unul dintre cele în care să fi călătorit. Am doar două repere în acest județ: bazinele cu apă termală de la Băile Felix, pe de o parte, și Casa parohială din Lugașul de Jos cu pacea ei interioară și cu toate binecuvîntările cerești și pămîntești ce o înconjoară.

M-am atașat sufletește de albumul Patrimoniul Ţării Bistrei (Judeţul Bihor) – avîndu-i coordonatori pe Sorin Şipoş, Gabriel Moisa, Stelian Nistor, Ioan Giarca și Cosmin Patca – datorită dedicației inspirate. Puține lucruri pot să mă îndemne să îmi doresc să peregrinez prin Țara Bistrei în așa mare măsură cum o face atașamentul coordonatorilor față de acel ținut, atașament pe care mi-l revelează dedicația: „În amintirea Părinţilor, Preoţilor şi a Dascălilor noştri!”

Dincolo de aspectele emoționale și simbolice ale acestei intreprinderi, există și o motivație practică a întregului demers propus de echipa Centrului de Studii Interdisciplinare Oradea-Chişinău. Pe de o parte, o punere în valoare a moștenirii multiculturale și a realizărilor cu care contemporanii se pot mîndri, iar pe de altă parte, sesizăm o investiție de încredere în viitorul acestei zone, care ar putea cunoaște o dezvoltare pe măsura frumuseților și comorilor pe care le deține, dacă acestea ar stîrni curiozitatea posibililor vizitatori ai acestor ținuturi. Coordonatorii volumului, Sorin Şipoş, Gabriel Moisa, Stelian Nistor, Ioan Giarca și Cosmin Patca, menționează că „Albumul Patrimoniul Ţării Bistrei se doreşte a fi un început. Un început al cooperării şi al muncii în echipă, în vederea atingerii unor obiective comune. Turismul nu se poate dezvolta de la o zi la alta şi necesită timp. Este nevoie de o strategie durabilă, care să unească toate eforturile locale. Dezvoltarea turismului poate fi o alternativă pentru comunităţile locale. Albumul nu aduce noutăți din punct de vedere ştiinţific și autorii nu și-au propus acest lucru. Prin realizarea albumului, autorii urmăresc să pună în valoare o parte din patrimoniul material al Ţării Bistrei. Albumul se adresează, pe de o parte, tuturor factorilor de decizie din acest areal (factori politici, administrativi, economici, educativi) care au datoria de a pune cât mai bine în valoare obiectivele turistice din subordinea lor şi de a conlucra cu unităţile învecinate, în vederea creării unor circuite turistice. Pe de altă parte, albumul se adresează și locuitorilor Ţării Bistrei şi celor care se simt legaţi sufleteşte de această regiune, cu scopul de a contribui la conştientizarea valorii patrimoniului material şi imaterial al Ţării Bistrei”.[2]

În timp ce coordonatorii ne informează în partea introductivă cu privire la reperele istorice și multiculturale ale Tării Bistrei, fotografiile prezente în acest album încearcă să ne formeze o imagine asupra lumii interioare, prin intermediul imaginilor ce ne prezintă biserici, clădiri de patrimoniu, dar și peisaje cu o încărcătură spirituală foarte înaltă. Autorii fotografiilor nu au recurs la o estetizare a obiectivelor prezentate. Ele ne aduc frumusețea simplă, neidealizată a unei lumi ce se poate constitui drept mediu ideal al vieții bune pe care o putem experimenta și degusta călătorind în Țara Bistrei.

 

[1] Sorin Şipoş, Gabriel Moisa, Stelian Nistor, Ioan Giarca, Cosmin Patca (Coordonatori),

Patrimoniul Ţării Bistrei (Judeţul Bihor), (Oradea: Editura Muzeului Ţării Crişurilor, 2017), 3.

[2] Sorin Şipoş, Gabriel Moisa, Stelian Nistor, Ioan Giarca, Cosmin Patca (Coordonatori),

Patrimoniul Ţării Bistrei (Judeţul Bihor), 6.

Sandu Frunză despre Sorin Șipoș și pledoaria sa pentru excelență

Standard

Sorin Șipoș - program candidatură final-3 (1) redusa

„Contează pe excelență” ne spune Sorin Șipoș în programul său de candidat pentru a fi membru în Senatul Universității din Oradea.

Mă leagă de Sorin Șipoș o prietenie de mulți ani. Astfel că pot afirma că îndemnul la excelență este în deplină concordanță cu tot ceea ce a făcut în cariera sa de pînă acum, este deplin coerent cu intențiile sale de dezvoltare a profesionalismului și excelenței în activitatea de predare, de cercetare și în cea administrativă.

De altfel, ca prieten al lui Sorin Șipoș, sînt convins că toți cei care l-au întîlnit vreodată au rămas cu convingerea că el a acumulat suficientă experiență didactică, administrativă și de cercetare pentru a se simți obligat de propria sa voce interioară să pună experiența sa mai departe în slujba instituției care i-a oferit mediul propice pentru a-și construi o carieră pe măsura așteptărilor și prestigiului Universității din Oradea, locul de suflet în care el își desfășoară activitatea ca profesor și conducător de doctorat.

Din programul în 7 puncte am reținut cîteva aspecte:

  1. Transparență și disponibilitatea sa ca în calitate de senator să poarte un dialog real cu comunitatea academică, să informeze membrii comunității cu privire la deciziile luate de forul de conducere, să acționeze, prin mijloacele ce le are un membru al senatului universitar, în vederea implementării deciziilor luate.
  2. Sorin Șipoș face parte din comunitatea profesorilor care consideră că una dintre cele mai importante valori ale universității sînt studenții săi. Prin urmare îi cheamă pe studenți la un parteneriat în efortul comun de îndeplinire a misiunii universității.
  3. Un alt punct important vizează cultivarea excelenței și sprijinirea recunoașterii ei.
  4. Într-un mediu profesional în care este importantă afirmarea creatoare a fiecărei personalități și plasarea fiecăruia pe poziția meritată în funcție de contribuția pe care o aduce la dezvoltarea comunității universitare, Sorin Șipoș subliniază importanța persoanei, a meritului personal și a contribuției fiecărui individ la realizarea unui scop comun.
  5. Una dintre valorile centrale pe care le-a afirmat mereu în viața sa este cea a onestității. Astfel încît toți cei care cred în necesitatea afirmării onestității intelectuale și a transparenței decizionale ar trebui să fie sensibilizați de această prevedere a programului său. Cred că nu există un alt sector al vieții în care aceste elemente să fie mai necesare. Ele vizează chiar fundamentul vieții universitare.
  6. Vocea universității este foarte importantă, iar un parteneriat cu comunitatea nu putea să lipsească. Ea trebuie să se facă auzită, trebuie să ofere modele, trebuie să ofere oameni care vor contribui la bunăstarea ei.
  7. Opțiunea pentru creșterea prestigiului Universității din Oradea și internaționalizarea ei nu este o simplă afirmație de program academic, ci o constantă a activității lui Sorin Șipoș pe tot parcursul carierei sale universitare.

Mă bucur că Sorin Șipoș a făcut acest angajament în 7 puncte cu Universitatea sa. Sper că și membrii comunității sale vor recunoaște în toate aceste prevederi activitatea sa de pînă acum și vor sprijini și asigura constanța preocupărilor sale viitoare. Din partea mea – un gest de prietenie și încurajare.