Sandu Frunză despre lansarea cărții „Comunicare și consiliere filosofică”

Standard

afis frunzaIeșit din mirajul creat în jurul meu de lansarea cărții la Tîrgul Gaudeamus de la Cluj, consider că e un bun prilej să le mulțumesc tuturor celor ce au sprijinit în vreun fel demersul meu de a aduce filosofia în atenția publicului larg. Cartea mea aduce în atenția cititorilor temele menționate mai jos. Am publicat acest volum cu conștiința datoriei pe care o avem, noi cei din mediul academic, în raport cu necesitatea aducerii comunicării și a practicilor filosofice în piața publică și în viața oamenilor ca toți oamenii. Pe lîngă obișnuitele metode de investigare filosofică pe care le exersăm în spațiul universitar, avem responsabilitatea de a face filosofia să lucreze în comunitatea noastră și în viața de zi cu zi. Cartea mea vă propune o modalitate de apropiere de comunicare și de filosofie din perspectiva practicilor de consiliere filosofică.

Pentru cei care nu au avut pînă acum ocazia să o răsfoiască, menționez aici cuprinsul cărții. Sper că o să aveți curiozitatea de a găsi propria voastră modalitate de a vă apropia de reflecția și practicile filosofice.

Sandu Frunză, Comunicare și consiliere filosofică, (București: Eikon, 2019).

 1. Cîtă tehnologie, atîta filosofie

 2. De la cearta filosofului cu toată lumea la deschiderea filosofiei către toți oamenii

  1. Filosofie, consiliere și terapie
  2. Ieșirea din turnul de fildeș
  3. Practica filosofică și filosofia teoretică între ostilitate și condiționare reciprocă
  4. Psihiatria și psihologia, dușmani și prieteni ai filosofiei
  5. Filosofia în dispută cu ideologia
  6. În loc de concluzii: despre recunoașterea și profesionalizarea filosofiei practice

3. Consilierea filosofică și practicile dialogului în lumea construită pe comunicare

  1. Consilierea ca formă a practicii filosofice
  2. Triunghiul de aur al ființei umane ca fundament al consilierii filosofice
  3. Dialogul ca metodă terapeutică
  4. În loc de concluzii: Consiliere sau terapie filosofică?

4. Filosofie, spiritualitate și terapie

  1. Filosofia și imaginarul religios și cel științific
  2. De la marginalizarea preocupărilor tradiționale la regăsirea de sine a filosofiei
  3. Filosofie și terapie existențială
  4. În loc de concluzii: filosofie și terapie în dimensiunea spirituală

5. Filosofia ca stil existențial. De la dorință la iubire ca instrument de comunicare

  1. Filosofia ca stil al vieții tale
  2. Iubirea și ontologia detaliului
  3. Domesticirea dorinței și nașterea subiectului în comunicare
  4. Iubirea, ideologia și corectitudinea politică
  5. În loc de concluzii: reconstrucția dorinței și consilierea filosofică

6. Trupul nostru cel de toate zilele și instrumentalizarea lui în comunicare

  1. Redescoperirea trupului și a sacralității sale
  2. Moartea și investirea simbolică a corpului
  3. Iubirea, viața și moartea
  4. Centralitatea trupului în construcția condiției umane postmoderne
  5. Corpul ca instrument de comunicare
  6. În loc de concluzii: trupul ca instrument de comunicare și principiu restaurator al ființei umane

7. De la dorința metafizică la dorința de a fi dorit

  1. O introducere în hermeneutica iubirii
  2. De la iubirea pasiune la modelul sentimental-erotic-apetitiv postmodern
  3. Jocurile dorinței și dorința de a fi dorit
  4. Comunicarea dorinței și provocările aduse de noile tehnologii
  5. În loc de concluzii la o filosofie a iubirii

8. Consilierea filosofică și continua restaurare a ființei umane

  1. Filosofia, comunicarea și devenirea umană
  2. De la asumarea sensului la căutarea sprijinului în consilierea filosofică
  3. Viața bună și fericirea
  4. O viață neasumată este o viață pierdută

Bibliografie

Index

 

 

Sandu Frunză despre oglindirile lui Vianu Mureșan

Standard

carte-vianu

De multe ori am dorit să scriu despre Vianu Mureșan ca simbol al unei generații, din care fac parte și pe care o consider a fi o generație binecuvîntată. Nu am avut niciodată suficientă intensitate a luminării faptelor prin cuvinte pentru a face acest lucru. Și simt că nici de data aceasta nu sînt pregătit suficient pentru un asemenea demers. Însă, publicarea cărții „Autoportrete în oglinzile cărților” la Editura Eikon îmi dă posibilitatea de a mă apropia prietenește de noua apariție editorială semnată de Vianu Mureșan.[1]

Imi asum riscul unei afirmații ce poate părea fie prețioasă fie convențională și să spun că filosoful și scriitorul Vianu Mureșan este imaginea exemplară în oglindă a generației noastre. Afirmația mea nu trebuie înțeleasă în sensul că el pur și simplu ar oglindi ceea ce ea a construit. Este vorba de sensul unei împliniri sub semnul a ceea ce ar putea ea da mai bun și mai roditor. Vorbesc aici de o generație cu multe personalități și multe scrieri semnificative, dar în care opera lui Vianu Mureșan va fi mereu o voce singulară, impunătoare, care atrage respect, încîntare și chiar beatitudine. Este destul să te apropii de textele sale pentru a te convinge că nu e nici o exagerare în ceea ce spun. Scrierile sale procură tipuri de experiențe dintre cele mai diverse: de la provocarea intelectuală din Heterologie pînă la magia filosofiei din Fundamentele filosofice ale magiei ori mistica întîlnirii autentice din Simbolul, icoana, faţa sau alte delicatese spirituale oferite sub semnătura sa.

E dificil de spus dacă Vianu Mureșan se oglindește în lumea cărților sau cărțile recenzate în acest volum sînt un set de oglinzi din care se construiește un caleidoscop al lumii sale. Ceea ce este vizibil este faptul că această culegere a unor texte publicate anterior și redate publicului ne cuprinde ca o ploaie de soare în luminișul dimineții. Perspectiva propusă este una a conceptualizării asociată lirismului și a rigorii armonizată cu jocul și cu fascinația ieșirii din tipare. În același timp, sesizăm și o latură a refuzului excesului de detalii în prezentarea suferinței, a refuzului de a recurge la imagini cu o încărcătură violentă, a respingerii trivialului îmbrăcat în eufemisme culturale. Este prezentă în acest caz un fel de revoltă inocentă însoțită de o ironie sticloasă, aproape nedreaptă și care poate fi simțită, uneori, ca o prezență dureroasă în orizontul armonios al cărții.

Nu numai în oglinzile cărților își lasă amprenta Vianu Mureșan, ci și în sufletului cititorului. Pasiunea sa pentru lectură și dragostea sa față de cărți sînt seducătoare, sînt contagioase, te cuprind în captivitatea lor. Nu poți să nu retrăiești o experiență a sublimului atunci cîn citești cu vocea vie a autorului, trădată de spațiile albe ale textului: „Cuvintele, propozițiile frazele nu erau doar formule literare, ci elemente vii într-un tablou magic mișcător care se aranja și rearanja la nesfîrșit, purtîndu-mi prin fața minții cuceritoarele himere ale unei lumi ce-mi părea divină, din ale cărei neguri speram să mă-ntrupez a doua oară mai frumos, mai adevărat. Citeam pentru a contempla peisagiile nemuririi înflorite din curgerea continuă a cuvintelor în icoane, iar vraja cu care mă-mbătau acestea se-ntorcea într-o poftă și mai sălbatică de lectură.” Cine poate ieși de sub vraja acestui abandon al iubirii, al trăirii divinului, al evadării din absolut de dragul lumii, al regăsirii ei și al împlinirii de sine? Este aici un fior demiurgic ce emană dinspre lumea cărților în orizontul lumii și al ființei umane. Nimic nu poate fi mai apropiat de plinătatea ființei decît cartea și energia eliberatoare a textului.

Fiecare dintre recenziile scrise de Vianu Mureșan formează un univers în sine, desprins din cel al cărților, dar care poate ține loc și cărții recenzate. Este vorba despre o autonomie a textului, dar și de o legătură ombilicală cu textul analizat. Autorul reușește performanța de a ne spune tot ce este semnificativ despre cartea recenzată, dar în același timp lăsîndu-ne întreagă bucuria unei viitoare întîlniri cu cartea supusă atenției cititorului.

Textele lui Vianu Mureșan sînt niște autoportrete, dar nu numai ale sale ca recenzor al cărții, ci și niște portrete virtuale ale celui ce vine în contact cu cartea prin perspectiva mediată de el. Fiecărui cititor îi este lăsată întreagă plăcerea oglindirii, a pierderii de sine în luminișul nesățios al luciului apei. Narcisismul autorului este unul molipsitor. Există o magie a textului, asemănătoare magiei iubirii care te ține captiv, dar te face să te simți în deplinătatea libertății, care te absoarbe înăuntru, dar îți lasă și posibilitatea de a sta la o distanță la care să te simți confortabil. Sîntem aici în fața unei pledoarii pentru carte și pentru lectură, pentru asumarea calității de cititor ca pe o datorie morală în raport cu condiția umană.

[1] Vianu Mureșan, Autoportrete în oglinzile cărților, prefață de Christian Crăciun, (București: Editura Eikon, 2016).