Cartea Pâlpâiri ale ființei. Mihai Șora și problema omului publicată de Vasile Cătălin Bobb în 2024, la Editura Ratio et Revelatio din Oradea, este, de la început, provocatoare, din cel puțin două motive. Pe de o parte, ne anunță încă din titlu că propune o incursiune în opera unui personaj mitologic al culturii române. Pe de altă parte, deoarece îl are ca autor pe unul dintre cei mai creativi și criptici filosofi din generația tânără. Însă, în ciuda fragilității cu care ne ademenește în titlu, este vorba despre o carte puternică, scrisă deopotrivă cu talentul filosofului și al literatului, care vine cu sensibilitatea scriitorului pe terenul analizei raționale și academice a filosofului.
Cred că este important să vedem mai întîi cine este autorul ca apoi să relevăm ceva din miza acestei cărți. Vasile Cătălin Bobb este licențiat în filosofie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, în 2003. A urmat studii masterale de Filosofie, Cultură și Comunicare. Devine doctor în filosofie în 2009, avându-l coordonator al tezei sale pe unul dintre cei mai semnificativi filosofi și scriitori de azi, academicianul Aurel Codoban.
Pentru că este un filosof care participă și la creația din sfera comunicării publice, cred că e semnificativ să amintesc faptul că a fost director al Editurii Provopress. În același timp, Vasile Cătălin Bobb este redactor în echipa revistei Journal for the Study of Religions and Ideologies, revistă cuprinsă în cele mai prestigioase baze de date internaționale, situată în primul eșalon al revistelor din domeniile sale de referință. De asemenea, este prezent în reviste precum Logos & Episteme, Hermeneia, Irregular, Buletin Științific, seria A Fascicula Filologie, Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Philosophia, Philobiblon, Meta: Research in Hermenutics, Phenomenology, and Practical Philosophy. Ceea ce face ca activitatea sa să fie una ce poate fi asociată cu trendul principal al publicării din științele umaniste, cu relevanță internațională.
Vasile Cătălin Bobb își aduce contribuția la dezvoltarea a două contexte ale filosofiei academice. Între 2009-2015 a fost lector doctor la Catedra de Filosofie de la Universitatea Babeș-Bolyai. Iar în prezent este conferențiar universitar doctor la Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare, Facultatea de Litere, Departamentul de Ştiinţe Socio-Umane, Teologie și Arte. Este recunoscut ca specialist în propedeutică filosofică, hermeneutică, etică și deontologie, filosofie postmodernă, filosofia religiilor, filosofia comunicării.
L-am urmărit pe Vasile Cătălin Bobb pe parcursul construcției sale ca brand de filosof. Aș dori să menționez că eu îl apreciez ca fiind o personalitate culturală complexă, care și-a făcut ucenicia în cercul filosofic al profesorului Aurel Codoban, care l-a sprijinit constant în dezvoltarea sa ca filosof și ca universitar. În privința recentei apariții, putem sesiza că opera lui Mihai Șora a fost una dintre preocupările tematice ale lui Aurel Codoban. Este bine să îi mai menționăm ca personalități ce au influențat dezvoltarea brandului filosofic al lui Vasile Cătălin Bobb pe profesorul Teodor Dima, sau pe profesorii și colegii săi de astăzi Daniela Dunca și Petru Dunca.
Pâlpâiri ale ființei. Mihai Șora și problema omului am citit-o printr-o grilă sugerată deja de titlul cărții, cea a unei antropologii culturale. Această perspectivă m-a condus spre situația de a nu-mi putea răspunde dacă: este o operă de recuperare a gândirii mitice, simbolice, o operă de storytelling care face o incursiune hermeneutică în opera lui Mihai Șora, ori este un demers de antropologie culturală a personalității. Parcurgerea cărții mi-a înlăturat această dilemă, deoarece am realizat că nu e nici una nici alta, deoarece Vasile Cătălin Bobb utilizează cele două elemente ca instrumente ale unei construcții filosofice personale, cu semnificative note de originalitate.
Aș dori să remarc faptul că filosoful ne dezvăluie un „de ce” al cărții. Ca explicație privitoare la „de ce?” a scris această carte, filosoful ne prezintă trei rațiuni, pe care le reiau folosindu-mă de cuvintele autorului:
1) dintr-o necesitate interioară – cea care vizează faptul că i s-a părut că Mihai Șora îl ajută să se explice: pe sine sieși și lumea în care este așezat
2) pentru că nu înțelegea – autorul are o atitudine socratică în constatarea sa că mereu, la fiecare lectură, rămânea un rest, un ceva de neînțeles, pe care își dorea, cu cât sporea, să și-l explice
3) pentru că există în cărțile lui Mihai Șora un înalt al gândirii pe care nu l-a atins niciodată, dar în preajma căruia a vrut să stea. Și cartea de față ne arată că acest lucru i-a reușit cel mai bine lui Vasile Cătălin Bobb.
Toate aceste rațiuni de a fi ale cărții sunt folosite ca fundal al construirii unei filosofii cu o puternică amprentă personală, care îl plasează pe Vasile Cătălin Bobb printre cei mai creativi autori de filosofie din cultura românească.
Mi-a reținut în mod special atenția una dintre afirmațiile filosofului: „folosind exclusiv cuvintele lui Șora, forma unei definiții pozitive: omul este promisiunea de plenitudine”. Având în minte această posibilitate de definire filosofică a omului, Vasile Cătălin Bobb, pe tot parcursul cărții sale, atât implicit, cât și explicit, va păstra, „jocul” dintre ceea ce este și ceea ce nu este omul: adică jocul între: omul este = promisiunea de plenitudine, pe de o parte, și omul nu este = existența concretă, pe de altă parte.
Pornind de aici, demersul teoretic și reflexiv propus de Vasile Cătălin Bobb ni se dezvăluie ca o construcție filosofică foarte personală. Pentru că am afirmat încă de la început că este deopotrivă și cartea unui literat, trebuie să semnalez că volumul are și o dimensiune poetică implicită. Cartea lui Cătălin Vasile Bobb poate fi lecturată, într-un plan secund, ca fiind o poezie existențială; sau o incursiune onto-poetică în misterul modului de a fi al omului în lume.