Sandu Frunză despre Laszlo Alexandru în apărarea lui Mihail Sebastian

Standard

laszlo - sebastian

Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării este cunoscută ca fiind una dintre cele mai dinamice și deschise dintre facultățile Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Ea este, în același timp, un loc al dezbaterilor aprinse și creative. În această săptămînă a avut loc un eveniment de marcă, în organizarea Institutului pentru Studii de Holocaust și Genocid, în colaborare cu Centrul pentru Studiul Democrației, două dintre cele mai importante structuri științifice și de documentare ale Universității noastre.

Dezbaterea în jurul cărții „Cum se inventează un huligan? Mihail Sebastian ziarist la Cuvîntul”[1] semnată de gînditorul clujean Laszlo Alexandru a adus la aceeași masă pe autorul cărții, pe profesorul emerit Michael Shafir și pe profesorul Alexandru Florian, sub coordonarea conferențiarului Zoltán Tibori Szabó, directorul Institutului pentru Studii de Holocaust și Genocid. Participanții s-au dovedit niște polemiști foarte nuanțați, aducînd în prim plan nu numai personalitatea lui Mihail Sebastian, ci și contextul ideilor din epocă, aspecte ale culturii politice europene, atmosfera ideologică interbelică și situația creată de creșterea în intensitate a prezenței ideilor extremiste în perioada interbelică.

Cartea lui Laszlo Alexandru se dorește nu atît o polemică furtunoasă cu interpretările denigratoare la adresa scrierilor jurnaliste ale lui Sebastian, ci un gest de reparație, de readucere la locul cuvenit, de îndreptare a unei perspective strîmbe din care Mihail Sebastian ar putea fi receptat. Pentru un cititor obișnuit, caracterul polemic pare mai degrabă unul secundar, deși cartea se construiește în jurul unei controverse, deoarece izvorăște dintr-o atitudine polemică. Importantă mi se pare mai degrabă dorința autorului cărții de repunere a jurnalistului pe locul ce i se cuvine în cultura românească, cu toate aspectele controversate legate de generația interbelică din care făcea parte. Recurgînd la o bibliografie extinsă și la textele efective ale autorului, Laszlo Alexandru intră cu multă empatie, dar și cu obiectivitatea specifică unui cercetător experimentat, pe terenul publicisticii lui Sebastian. Ne sînt oferite citate foarte lungi care să evite posibilitatea unei interpretări desprinse de operă, de contextul articolului și al publicației în care autorul le scrie. Avem o bună familiarizare cu contextul epocii și cu mișcarea de idei. Totodată sînt identificabile și atitudinile și stările afective pe care articolele lui Sebastian le emană. Autorul cărții ne aduce nu numai articolele lui Sebastian, ci și mărturiile unor contemporani și vocea altor autori care interpretează textele acestuia. Toate acestea pentru a fi cît mai convingător în pledoaria sa pentru un Mihail Sebastian care își păstrează gîndirea lucidă și demnitatea personală în contextul tulburător în care își desfășoară activitatea.

Am asistat la un eveniment cu mulți tineri, elevi și studenți, profesori și cercetători, dar și jurnaliști și fani ai scrierilor lui Mihail Sebastian. Lansarea-dezbatere prilejuită de prezența lui Laszlo Alexandru și a cărții sale Cum se inventează un huligan? Mihail Sebastian ziarist la Cuvîntul a fost, printre altele, și un bun prilej de întîlnire a generațiilor sub semnul gîndirii critice, al criticii ideologiilor, al manifestării responsabilității în raport cu investigarea riguroasă, științifică a temelor abordate. A fost și un gest de recunoaștere a importanței pe care o are Mihail Sebastian în cultura română, din perspectiva unor dezbateri interdisciplinare.

 

[1] Laszlo Alexandru, Cum se inventează un huligan? Mihail Sebastian ziarist la Cuvîntul, (Chișinău: Editura Cartier, 2019).

Sorin Șipoș: „La Universitatea din Padova am găsit numeroși specialiști dornici să colaboreze cu noi”

Standard

sorin

S.F. Sîntem la finalul a două zile de mare intensitate intelectuală în care s-au desfășurat lucrările conferinței internaționale „De la centru la marginile Imperiului. Ideea imperială în spațiul european între istorie și literatură”, organizat de Universitatea din Oradea împreună cu Universitatea de Stat din Moldova și Universitatea din Padova. Găzduită de Universitatea din Padova, conferința pare să fie gîndită într-un context mai larg al unei colaborări ce are deja o tradiție, dar și în perspectiva unui angajament de sprijin în dezvoltarea viitoare a unor programe și proiecte academice comune. Știu că e un efort comun al mai multor persoane (pe care, dacă doriți, puteți să le menționați), dar aș vrea să știu cum a devenit, în percepția noastră, profesorul Sorin Șipoș sufletul unei colaborări de durată și cu rezultate semnificative în planul schimburilor academice, al cercetării și al colaborări strategice între Universitatea din Oradea și Universitatea din Padova?

Sorin Șipoș: În ultimii 10 ani am căutat parteneri de la universități europene pentru a internaționaliza cercetările de istorie de la Universitatea din Oradea. La Universitatea din Padova am găsit numeroși specialiști dornici să colaboreze cu noi, cei de la Universitatea din Oradea. O direcție de cercetare importantă, pe care ne-am asumat-o, este de-a investiga noțiunea de document istoric și relația dintre istorie și filologie. Ideea principală, de la care a pornit această colaborare, a fost aceea de a pune în dialog metode și strategii interpretative care provin din două domenii disciplinare diferite, cel al istoriografiei și cel al filologiei, confruntându-le, în special, pe terenul analizei textuale a documentului istoric, în multiplele sale aspecte şi dimensiuni. Întâlnirea dintre istorie şi filologie o regăsim în istoriografia pozitivistă, cu tot ceea ce noul curent a însemnat, respectiv critica de texte, dezvoltarea ştiin­ţelor auxiliare şi  relaţia dintre filologie şi istorie. Au fost organizate din anul 2009, opt manifestări științifice la care au participat colegi de la Universitatea din Padova, Departamentul de filologie romanică, iar mai apoi s-au asociat și Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, Universitatea de Stat din Moldova, Universitatea CaʼFoscari din Venezia. Conferințele reprezintă fără nicio o îndoială abordări inedite asupra raporturilor dintre istorie și filologie, a noțiunii de document istoric, dar, în egală măsură, și abordări clasice privind conceptul de document, de națiune, dar și asupra statutului istoriei ca disciplină  și istoriografiei ca produs științific.

Conferințele: Textus testis. Valore documentario e dimensioni letterarie del testo storico, Padova, 17 novembre 2009 (președinții comitetului de organizare: Dan Octavian Cepraga și Sorin Șipoș); Simpozionul internațional Istorie. Literatură. Politică, Oradea, 4-7 noiembrie 2010 (președintele comitetului de organizare: Sorin Șipoș); Nazione, Autodeterminazione e Integrazione nell’Europa Centro-Meridionale, martedì, 12 aprile 2011 Università Ca’ Foscari di Venezia; The Historian’s Workshop: Sources, Methods, Interpretations, the 5th Edition, Oradea-Chişinău, 26-28 May 2011 (președintele comitetului de organizare: Sorin Șipoș); UnʾIdea dʾEuropa. Prospettive storiche e filologiche da est e da Ovest, Padova, 10-11 noiembrie 2011 (președinții comitetului de organizare: Dan Octavian Cepraga și Sorin Șipoș); Simpozionul internațional Națiunea imaginată, Deva, iunie, 2016 (președintele comitetului de organizare: Sorin Șipoș); Simpozionul internațional Hermeneutica documentului medieval, Oradea, 4-7 noiembrie 2015 (președintele comitetului de organizare: Sorin Șipoș); Națiunea imaginată, Deva, 2017 (președintele comitetului de organizare: Sorin Șipoș) și Teme și metode de cercetare în istorie și literatură, Oradea, 2018 (președintele comitetului de organizare: Sorin Șipoș).

S.F.  Aș dori să ne spuneți: ce ar fi important pentru publicul academic, dar și pentru cel din afara universității, să afle despre publicațiile ce au rezultat în urma colaborărilor instituționale și ca o încununare a efortului de cercetare și dezbatere a universitarilor orădeni și a celor padovani?

Sorin Șipoș: Ca de fiecare dată, lucrările conferințelor au fost publicate și difuzate în marile biblioteci naționale și universitare. A fost, ca de fiecare dată, o muncă anevoioasă de la recenzarea lucrărilor, pregătirea pentru tipar și găsirea resurselor financiare. În toate aceste etape ne-am implicat într-o manieră responsabilă și cu mare profesionalism am reușit să tipărim volumele conferințelor. Volumule: Dan Cepraga, Sorin Şipoş, Textus testis. Valore documentario e dimensioni letterarie del testo storico, Editura Universităţii din Oradea, Oradea-Padova, 2010, 239 p.; History and Archaeology in Central Europe. New Historiographical Interpretations, coordinators Florin Sfrengeu, Éva Gyulai, Sorin Şipoş, Delia Radu, Editura Universităţii din Oradea, Oradea, 2011, 203 p.; Sorin Şipoş, Dan Octavian Cepraga, Ioan Aurel Pop, Textus Testis. Documentary Value and Literary Dimension of the Historical Text, Romanian Academy. Center for Transilvanyan Studies, Cluj, 2011, 281 p.; The Historian’s Atelier: Sources, Methods, Interpretations, coordonatori: Sorin Şipoş,  Gabriel Moisa, Florin Sfrengeu, Mircea Brie, Ion Gumenâi, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2012, 280 p.; Categorie europee. Rappresentazioni storiche e letterarie del ”Politico”, Transylvanian Review, Vol. XXIII, Supplement No. 1, coordonatori: Sorin Șipoș, Federico Donatiello, Dan Octavian Cepraga, Aurel Chiriac, Romanian Academy, Center for Transylvanian Studies, Cluj-Napoca, 2014, 319 p.; Potere e imaginari politico in Europa. Radici Storiche, modelli antropologici, representazioni letterare, Sorin Șipoș, Dan Octavian Cepraga, Giulia Ambrosi, Supplement, Cluj-Napoca, 2015; Tradiții istorice și perspective europene, coordonatori: Sorin Șipoș, Dan Octavian Cepraga, Ion Gumenâi, Chișinău, 2015; Națiunea imaginată, Oradea, 2019 s-au bucurat de o bună primire în lumea științifică și sunt rodul unei colaborări deosebite între colegii din mai multe instituții din România și din Europa.

S.F.  Care sînt proiectele instituționale și cele interpersonale pe care intenționați să le dezvoltați în perioada următoare? Care e spiritul în care cele două Universități Europene (una din spațiul cultural italian al Padovei, cealaltă din cel al culturii românești din Oradea) se vor sprijini reciproc în integrarea în spațiul dialogului universitar internațional în activitățile științifice, cele de predare, de cercetare, de dezvoltare tehnologică și de implicare în rezolvarea unor probleme ale comunității?

Sorin Șipoș: Dorim ca în anul următor să finalizăm volumul conferinței organizate la  Oradea, intitulată Teme și metode de cercetare, și să continuăm colaborarea științifică prin organizarea de noi manifestări științifice comune. După semnarea acordului de colaborare instituțională dintre Universitatea din Oradea și Universitatea din Padova, îmi doresc ca să putem să organizăm doctorate în cotutelă pe teme de cercetare comune și să extidem colaborarea științifică la nivelul Școlilor Doctorale din Oradea și Padova.

Ioan Chirilă: „Intenționez să devin Rector al Universității Babeș-Bolyai”

Standard

chirila 3

S.F. Având în vedere că deja noi am publicat o carte de interviuri în care vă deschideați spre public dăruindu-i o întreagă lume, mulți dintre prietenii mei mă întreabă: când își va anunța profesorul Ioan Chirilă candidatura pentru ocuparea poziției de Rector al Universității Babeș-Bolyai? Deși pentru noi este destul de clar că această candidatură va fi anunțată atunci când dumneavoastră o să considerați că a sosit momentul potrivit, există persoane care doresc să eliminați această ambiguitate în legătură cu dorința de a deveni Rector al UBB. De ce nu v-ați lansat candidatura până acum?

Ioan Chirilă: Am precizat în mai multe rânduri că îmi voi depune candidatura pentru ocuparea funcției de Rector al Universității Babeș-Bolyai. Atunci când am adoptat în Senat metodologia pentru alegeri, am discutat la nivelul conducerii universității că depunerea candidaturilor se face la finele lunii ianuarie 2020. Credeți că ar fi trebuit să încalc chiar eu ceea ce am agreat cu colegii noștri și să-mi lansez candidatura mai repede? Nu cred că era cazul. Dar îmi amintesc că în cadrul interviurilor pe care vi le-am acordat în vederea publicării în volum[1], am exprimat dorința mea de a mă implica în continuare în viața UBB, inclusiv din postura de Rector. Intenționez să devin Rector al Universității Babeș-Bolyai. Îmi voi depune candidatura potrivit cu procedurile stabilite în Metodologia alegerilor.

S.F. Acum că ne este mai clar că intenționați să deveniți Rector al Universității Babeș-Bolyai aș dori să vă rog să menționați trei lucruri care vă recomandă pentru ocuparea acestei poziții.

Ioan Chirilă: Nu cred că este momentul potrivit să mă laud. Dar pentru cei care întreabă aș putea menționa: 1) experiența de natură managerială și de gândire strategică adunată în cei peste 12 ani de implicare în diverse funcții de conducere; 2) o foarte bună cunoaștere a UBB (atât în punctele tari, cât și în cele care ar mai trebui îmbunătățite) și a schimbărilor ce se prognozează în câmpul universitar internațional în perioada următoare. Ceea ce îmi permite să coordonez un plan de dezvoltare a unei instituții dinamice, capabilă să se reformuleze din mers; 3) deschiderea mea spre dialog, orientarea mea constant irenică (de om al păcii), de creare a bunei înțelegeri prin slujirea celorlalți.

S.F. UBB este într-o perioadă în care se celebrează din perspectiva unei tradiții luminoase. Spuneți-mi trei lucruri pe care le veți menține –  în cazul în care o să ajungeți Rector al UBB – din ceea ce găsim azi ca făcând parte din viața noastră universitară?

Ioan Chirilă: Mă bucură faptul că sunt parte a unei asemenea tradiții. Am să menționez doar câteva aspecte: deschiderea multiculturală; dimensiunea Humboldiană; diversitatea specializărilor, cu mențiunea că o cunoaștere integrală presupune azi o viziune interdisciplinară; implicarea activă în viața comunității. Așadar, voi valoriza elementele deja existente cu privire la multiculturalitate, la complexitatea dinamicii formare-cercetare-aplicare, la implementarea valorilor legate de Unitate-Bunătate-Bunăstare aduse în comunitatea noastră de către UBB.

S.F. Care sunt primele trei lucruri pe care o să le schimbați?

Ioan Chirilă:  Nu aș genera un proces major de schimbare. Prefer conceptul de restaurare a firescului lucrurilor. Și atunci aș vorbi despre o creștere a responsabilității și asumării valorilor promovate de UBB. Aș insista în mai mare măsură pe punerea la lucru a tehnicilor de comunicare instituțională (internă și externă) cu accent pe transparență și etică. În fine, aș milita pentru o administrare centrată în mai mare măsură pe toți slujitorii acestei instituții academice.

S.F. Vă rog să menționați trei aspecte care nu ar trebui să lipsească în viitor din profilul educațional și științific al UBB?

Ioan Chirilă: Cred că universitatea noastră ar trebui să se mențină în elita instituțiilor de învățământ superior din România. Pentru viitor consider că sunt importante următoarele aspecte: 1) Aspectul multicultural susținut de o internaționalizare ce utilizează toate mijloacele unei societăți digitale; 2) Aspectul dezvoltării curriculare și al înnoirii aduse de cercetarea științifică și creativitatea pusă în joc de membrii comunității noastre universitare; 3) Aspectul etic de instituție unitară responsabilă pentru sine și slujitoare a societății.

 

A consemnat Sandu Frunză

 

[1] Ioan Chirilă, A învăța să trăiești veșnicia. Un dialog cu Sandu Frunză, (Cluj: Școala Ardeleană, 2019).

Sandu Frunză despre marșul demnității și speranței la Universitatea Babeș-Bolyai

Standard

100 ubbDe dimineață au început ceremoniile marcării a 100 de ani de învâțămînt românesc la Universitatea Babeș-Bolyai. Festivitățile au început în Aula Magna și au continuat cu Marșul Aniversar Centenar UBB. Nu știu ce s-a întîmplat în prima parte, deoarece acolo au putut participa doar cei ce au fost invitați la eveniment și nu am fost unul dintre cei aleși. Îi invidiez pe cei ce au fost selectați pentru a fi parte la ritualul de celebrare din Aula Magna, transformată într-un sanctuar al bucuriei de a fi parte a comunității universitare a UBB. Mă bucur însă că voi putea fi, la rîndul meu, invidiat de generațiile următoare pentru că am avut șansa de a trăi într-un asemenea moment istoric și de a participa la recuperarea simbolică a tuturor eforturilor pe care le-au depus de-a lungul timpului cei ce au alimentat cu mintea, sufletul și viața lor nevoia de a asigura continuitatea educației academice la Cluj. Le-am simțit tuturor prezența și am avut un dialog interior tainic cu spiritul lor, care îmi vorbea printr-o tăcere liniștită și suavă pe care am simțit-o venind din mijlocul mulțimii.

Marșul Aniversar Centenar UBB s-a desfășurat sub semnul afirmării demnității de a fi parte a unei comunități universitare care a ajuns într-o etapă prolifică a afirmării internaționale și și-a consolidat cu o putere fără precedent prezența ca cel mai important for al educației universitare din România.

La marș au participat membri ai comunității universitare și studenții de la universitățile clujene. Traseul s-a încheiat în Piața Unirii din Cluj, unde au fost apoi ținute discursuri ale încrederii și responsabilității de către rectorii universităților clujene. Din păcate, am avut parte și de prezența, de o rară indecență a președintelui Klaus Johannis, pe care regret că l-a adus campania electorală la evenimentul nostru. Dar energia pozitivă a tinerilor care ne-au hrănit pe traseu și în piață cu entuziasmul lor mă împiedică să las ca frumusețea evenimentului să fie umbrită în vreun fel de astfel de gesturi inadecvate momentului de sărbătoare pe care l-am trăit.

Marșul Aniversar Centenar UBB a fost un marș al bucuriei de a fi împreună, un marș plin de magia speranței că vom avea puterea de a fi cei care poartă pe umerii lor însemnele simbolice ale valorilor și creativității comunității noastre universitare.

 

  • Ilustrația a fost preluată de pe pagina de Facebook a colegului Viorel Nistor.

Sandu Frunză despre comunicarea și practicarea consilierii filosofice și a practicilor filosofice

Standard

sandu frunză

antonio consiliereConsilierea filosofică devine în tot mai mare măsură o soluție la care se poate apela și în spațiul nostru cultural. Diversele tipuri de consiliere lasă un loc, chiar dacă încă modest, și pentru această practică a dialogului și înțelepciunii pe care o regăsim sub forma consultanței etice și deontologice, a consilierii interpersonale, a consilierii de grup, a consilierii de dezvoltare personală realizată pe principii filosofice, a cafenelelor filosofice, a dezbaterilor filosofice, sub forma intervențiilor filosofice ale gîndirii critice etc.

Chiar dacă pare să rămînă o preocupare marginală pentru filosofii români ai zilelor noastre, în ultimii ani există o evidentă preocupare pentru filosofia aplicată și pentru dezvoltarea practicilor filosofice în spațiul reflecției filosofice de la noi. În majoritatea centrelor universitare avem astfel de preocupări, unele dintre acestea dezvoltîndu-se în adevărate puncte de creativitate în orizontul practicilor filosofice și al consilierii. Trendul este unul pozitiv și cred că se manifestă, pe de…

Vezi articolul original 1.267 de cuvinte mai mult

Sandu Frunză despre comunicarea și practicarea consilierii filosofice și a practicilor filosofice

Standard

antonio consiliereConsilierea filosofică devine în tot mai mare măsură o soluție la care se poate apela și în spațiul nostru cultural. Diversele tipuri de consiliere lasă un loc, chiar dacă încă modest, și pentru această practică a dialogului și înțelepciunii pe care o regăsim sub forma consultanței etice și deontologice, a consilierii interpersonale, a consilierii de grup, a consilierii de dezvoltare personală realizată pe principii filosofice, a cafenelelor filosofice, a dezbaterilor filosofice, sub forma intervențiilor filosofice ale gîndirii critice etc.

Chiar dacă pare să rămînă o preocupare marginală pentru filosofii români ai zilelor noastre, în ultimii ani există o evidentă preocupare pentru filosofia aplicată și pentru dezvoltarea practicilor filosofice în spațiul reflecției filosofice de la noi. În majoritatea centrelor universitare avem astfel de preocupări, unele dintre acestea dezvoltîndu-se în adevărate puncte de creativitate în orizontul practicilor filosofice și al consilierii. Trendul este unul pozitiv și cred că se manifestă, pe de o parte, sub forma unei responsabilități pe care profesorii de filosofie din universități o resimt în raport cu propria lor profesie și în raport cu nevoile societății în care trăiesc, iar pe de altă parte, sub forma unei creativități ce răspunde sensibilității umane și așteptărilor de armonizare a acesteia în contextul dezvoltărilor tehnologice care au luat o amploare care ne ia mereu prin surprindere.

Deși în multe din țările în care, în ultimii 40, s-au dezvoltat practicile filosofice sesizăm că acestea capătă viabilitate prin desprinderea de modul academic în care se făcea filosofie, cred că în România un asemenea demers trebuie să vină dinspre mediile universitare și să se structureze în raport cu diverse cerințe ale societății, ale pieței, ale indivizilor care se confruntă cu probleme dintre cele mai complexe în viața de zi cu zi. Este o datorie morală a profesorilor de filosofie (îndeosebi a celor din Universități, dar nu numai) să redea filosofiei una dintre formele și utilizările sale tradiționale, care a fost pusă în paranteze sau a fost lăsată pe un plan secund în anumite perioade ale predării, comunicării și aplicării filosofiei.

Consilierea filosofică apreciativă[1] este o carte ce marchează foarte bine acest tip de preocupări sub coordonarea lui Antonio Sandu. Este vorba de o culegere de texte scrise de Antonio Sandu și de o parte a colaboratorilor săi. Din cele 10 capitole ale cărții două sînt scrise de Antonio Sandu împreună cu Simona Ponea și unul este scris împreună cu Ana Frunză. Dacă articolele și cărțile publicate pînă acum îl înfățișau ca un gînditor semnificativ în domeniul eticilor aplicate și al filosofiei aplicate, volumul de față ne aduce și semnele unui creator de școală de gîndire filosofică cu preocupări relevante în consultanța etică și consilierea filosofică.

Antonio Sandu ni se înfățișează ca una dintre cele mai reprezentative voci în teoria și practica filosofică. Putem sesiza că textele publicate în timp de Antonio Sandu fac ca acesta să fie o resursă foarte valoroasă, de neocolit pentru tema noastră. Nici măcar o analiză superficială a consilierii filosofice din România, cum este cea propusă de Vasile Hațegan în „Premisele consilierii filosofice în România”[2], cuprinsă în primul manual despre consilierea filosofică publicat sub semnătura unui autor român, nu a putut face abstracție de necesitatea de a trimite la lucrările lui Antonio Sandu, chiar dacă i-a lăsat pe dinafară pe alți autori români valoroși care nu ar fi trebuit să lipsească dintr-o astfel de lucrare. Avînd în vedere perioada scurtă de cînd putem vorbi de contribuții relevante în consilierea filosofică în spațiul cultural românesc, putem să ne propunem să afirmăm că Antonio Sandu este deja un clasic al reflecțiilor pe marginea practicilor privind consultanța etică și a consilierii filosofice.

În Consilierea filosofică apreciativă se pledează pentru utilizarea filosofică a metodelor apreciative, impuse în lumea occidentală pornind de la lucrările lui  David Cooperrider, iar în spațiul academic românesc de autori precum Antonio Sandu și Ștefan Cojocaru. Astfel, autorul consideră că „Predarea apreciativă a filosofiei poate fi văzută ca o modalitate de a face filosofie, mai precis o filosofie aplicată. Propunem transformarea clasicelor prelegeri în adevărate module de consiliere filosofică, pornind de la interpretarea propriei experiențe de viață ale studenților, raportată la temele și motivele filosofice”.[3]

Avem aici o intuiție foarte bună. Consilierea filosofică trebuie învățată în programele de filosofie. Nu există nici o contradicție între modul academic de a filosofa și modalitățile diverse de aplicare a filosofiei, așa cum putem vedea în întreaga istorie a filosofiei, chiar dacă cel mai adesea acest tip de intervenție filosofică avea în vedere doar o elită căreia îi era destinată. Azi constatăm o democratizare a accesului la consiliere în general și este firesc ca acest fenomen să includă și consilierea filosofică, pe care trebuie să o oferim unor beneficiari dintre cei mai diverși, aflați pe scara valorică a propriei lor vieți.

Antonio Sandu, ca profesor universitar, face referință la aplicarea acestei exigențe la proximitatea sa cea mai firească atunci cînd afirmă că „Destinul actual al filosofiei în spațiul educațional este acela de a pune în mâna studenților modalități de înțelegere și instrumente interpretative cu privire la procesele de negociere continuă a interpretărilor şi principiilor care îi stau la bază, precum şi a modalităților de decriptare a semnificațiilor ascunse în chiar procesul de interpretare”.[4]

Pornind de la o asemenea perspectivă ne așteptăm ca așa cum avem lucrări admirabile de istorie a ideilor și conceptelor filosofice, să avem și lucrări sistematice și aplicate cu privire la practicile filosofice. Mai mult decît atît, ne așteptăm ca pe lîngă rolul de creatori de filosofie și de profesori de filosofie, absolvenții de filosofie să intre și pe terenul diverselor forme ale filosofiei aplicate și să devină practicieni și consilieri în diverse arii ale nevoii de reflecție filosofică și de modelare dialogică a experiențelor de viață.

O problemă ce apare acut spre finalul construcțiilor ideatice propuse de Antonio Sandu este cea care privește profesionalizarea practicilor filosofice și a consilierii filosofice. Așa cum a făcut-o și altă dată, autorul afirmă că trebuie să intre pe piața consilierii filosofice doar persoane care au urmat un program consistent de filosofie. Antonio Sandu ne spune: „atragem atenția asupra unor tendințe apărute chiar în interiorul comunității practicienilor consilierii filosofice de a trimite în derizoriu consilierea filosofică prin formări profesionale ineficiente, didacticiste şi reducționiste, care generează o derivă interpretativă a ideii de consiliere filosofică spre o discuție terapeutică, vag umanistă și nesistematică”.[5] Deși nu cunosc astfel de programe de formare, cred că pericolul unor astfel de întreprinderi poate să apară. De aceea, ar trebui ca programele de filosofie din universități să ofere acest tip de formare la capătul unui ciclu sistematic. Totodată, specialiștii în filosofie ar putea să recurgă la forme multiple de formare continuă pe care să le ofere sub forma unor programe postuniversitare destinate în primul rînd absolvenților de filosofie, dar și absolvenților din alte discipline sociale și umaniste care au deja o bună inițiere în domeniul filosofiei. Cred și eu că ar trebui să lăsăm consilierea filosofică pe seama celor ce au urmat programe de pregătire în domeniul filosofie. Dar, în unele domenii, realitatea ne-a luat-o înainte.

Trebuie să sesizăm existența în trecut a unei inapetențe a filosofilor pentru exercitarea practicilor filosofice. Pentru a răspunde unor nevoi urgente în propriile lor domenii de activitate, specialiștii cu diverse competențe au dus practicile etice și consilierea etică (în forme mai mult sau mai puțin filosofice) pe terenul acțiunii lor personale sau organizaționale. Nu putem face abstracție cel puțin de exemplul practicilor etice. Practicile etice, deontologice și consilierea și consultanța etică au fost în mare măsură abandonate de către persoanele cu formare filosofică, astfel încît specialiști din diverse domenii au preluat discursul etic și l-au aplicat în rezolvarea problemelor profesionale. Filosofii pot să recupereze acest cîmp de acțiune, dar lucrurile au evoluat în așa fel încît nu cred că mai pot să revendice exclusivități în astfel de practici, care deja se dovedesc de succes prin dezvoltarea lor de către profesioniștii care au competențe în propriilor lor zone de specializare și au recurs și la o formare în domeniul eticii. În viitor vor trebui dezvoltate nu numai programe de formare pentru cei ce aleg specializarea în domeniul filosofiei, ci și programe postuniversitare destinate practicienilor din alte domenii.

 

[1] Antonio Sandu (coord.), Consilierea filosofică apreciativă, (Iaşi: Lumen, 2019).

[2] Vasile Hațegan, „Premisele consilierii filosofice în România”, în Vasile Hațegan, Consilierea filosofică. De la practică la profesie, (București: Ars Docendi, 2018), 126-137.

[3] Antonio Sandu (coord.), Consilierea filosofică apreciativă, 222.

[4] Antonio Sandu (coord.), Consilierea filosofică apreciativă, 222.

[5] Antonio Sandu (coord.), Consilierea filosofică apreciativă, 237.

Sandu Frunză despre lansarea cărții „Comunicare și consiliere filosofică”

Standard

afis frunzaIeșit din mirajul creat în jurul meu de lansarea cărții la Tîrgul Gaudeamus de la Cluj, consider că e un bun prilej să le mulțumesc tuturor celor ce au sprijinit în vreun fel demersul meu de a aduce filosofia în atenția publicului larg. Cartea mea aduce în atenția cititorilor temele menționate mai jos. Am publicat acest volum cu conștiința datoriei pe care o avem, noi cei din mediul academic, în raport cu necesitatea aducerii comunicării și a practicilor filosofice în piața publică și în viața oamenilor ca toți oamenii. Pe lîngă obișnuitele metode de investigare filosofică pe care le exersăm în spațiul universitar, avem responsabilitatea de a face filosofia să lucreze în comunitatea noastră și în viața de zi cu zi. Cartea mea vă propune o modalitate de apropiere de comunicare și de filosofie din perspectiva practicilor de consiliere filosofică.

Pentru cei care nu au avut pînă acum ocazia să o răsfoiască, menționez aici cuprinsul cărții. Sper că o să aveți curiozitatea de a găsi propria voastră modalitate de a vă apropia de reflecția și practicile filosofice.

Sandu Frunză, Comunicare și consiliere filosofică, (București: Eikon, 2019).

 1. Cîtă tehnologie, atîta filosofie

 2. De la cearta filosofului cu toată lumea la deschiderea filosofiei către toți oamenii

  1. Filosofie, consiliere și terapie
  2. Ieșirea din turnul de fildeș
  3. Practica filosofică și filosofia teoretică între ostilitate și condiționare reciprocă
  4. Psihiatria și psihologia, dușmani și prieteni ai filosofiei
  5. Filosofia în dispută cu ideologia
  6. În loc de concluzii: despre recunoașterea și profesionalizarea filosofiei practice

3. Consilierea filosofică și practicile dialogului în lumea construită pe comunicare

  1. Consilierea ca formă a practicii filosofice
  2. Triunghiul de aur al ființei umane ca fundament al consilierii filosofice
  3. Dialogul ca metodă terapeutică
  4. În loc de concluzii: Consiliere sau terapie filosofică?

4. Filosofie, spiritualitate și terapie

  1. Filosofia și imaginarul religios și cel științific
  2. De la marginalizarea preocupărilor tradiționale la regăsirea de sine a filosofiei
  3. Filosofie și terapie existențială
  4. În loc de concluzii: filosofie și terapie în dimensiunea spirituală

5. Filosofia ca stil existențial. De la dorință la iubire ca instrument de comunicare

  1. Filosofia ca stil al vieții tale
  2. Iubirea și ontologia detaliului
  3. Domesticirea dorinței și nașterea subiectului în comunicare
  4. Iubirea, ideologia și corectitudinea politică
  5. În loc de concluzii: reconstrucția dorinței și consilierea filosofică

6. Trupul nostru cel de toate zilele și instrumentalizarea lui în comunicare

  1. Redescoperirea trupului și a sacralității sale
  2. Moartea și investirea simbolică a corpului
  3. Iubirea, viața și moartea
  4. Centralitatea trupului în construcția condiției umane postmoderne
  5. Corpul ca instrument de comunicare
  6. În loc de concluzii: trupul ca instrument de comunicare și principiu restaurator al ființei umane

7. De la dorința metafizică la dorința de a fi dorit

  1. O introducere în hermeneutica iubirii
  2. De la iubirea pasiune la modelul sentimental-erotic-apetitiv postmodern
  3. Jocurile dorinței și dorința de a fi dorit
  4. Comunicarea dorinței și provocările aduse de noile tehnologii
  5. În loc de concluzii la o filosofie a iubirii

8. Consilierea filosofică și continua restaurare a ființei umane

  1. Filosofia, comunicarea și devenirea umană
  2. De la asumarea sensului la căutarea sprijinului în consilierea filosofică
  3. Viața bună și fericirea
  4. O viață neasumată este o viață pierdută

Bibliografie

Index